Devoțional zilnice

A transmite vestea bună

Ce frumoase sunt pe munţi picioarele celui ce adevereşte veşti bune, care vesteşte pacea, picioarele celui ce aduce veşti bune, care vesteşte mântuirea! Picioarele celui ce zice Sionului: „Dumnezeul tău împărăţeşte!” – Isaia 52:7

Fără speranţă pentru viitor, prezentul rămâne instabil şi viaţa îşi pierde sensul. Emil Brunner chiar scria: „Ceea ce este oxigenul pentru plămâni este speranţa pentru scopul vieţii omului. Ia-i oxigenul şi va muri sufocat, ia-i speranţa şi omenirea va pieri din cauza lipsei de respiraţie.” Pavel mai spune: „Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Cor. 15:19).

Unul din cei mai remarcabili predicatori ai speranţei în secolul al XX-lea a fost evanghelistul, prezentatorul radio şi autorul H.M.S. Richards Sr. (1894–1985). Deoarece deja avea experienţă cu anunţurile radio pentru întâlnirile lui, Richards a lansat pe 19 octombrie 1929 la KNK din Los Angeles, California, primul program radio religios care era transmis de pe o coastă până pe cealaltă în Statele Unite. Programul lui era intitulat „The Tabernacle of the Air” şi mai apoi „The Voice of Prophecy”.

La doar câteva zile după ce programul a început să fie difuzat, Marea criză economică (1929–1933) a lovit ţara şi lumea. Spre deosebire de mulţi alţi predicatori populari care făceau speculaţii despre împlinirea profeţiilor, Richards punea un mare accent pe profeţiile deja împlinite din istorie. El spunea: „Profeţia biblică nu ne-a fost dată pentru ca noi să vedem ce se va întâmpla, ci pentru a vedea ce s-a întâmplat deja şi să primim confirmarea că Biblia este adevărată. Dacă ea s-a împlinit în istorie, atunci când Isus ne transmite minunatele Sale învăţături, noi trebuie să le credem.”

Speranţa creştină este o asigurare tridimensională. Este înrădăcinată în scenariul istoric trecut, în care profeţiile biblice s-au împlinit. Este susţinută de prezent prin faptul că este ancorată „dincolo de perdeaua” sanctuarului ceresc, unde Hristos mijloceşte plin de răbdare pentru noi (Evr. 6:19-20). Ea generează o anticipare puternică pentru un viitor glorios atunci când Hristos, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evr. 12:1-2) va apărea pe norii cerului pentru a ne lua în căminul nostru ceresc. Ca „prinşi de război ai nădejdii” (Zah. 9:12), tu şi cu mine ar trebui să fim întotdeauna gata pentru glorioasa Sa venire!