Devoțional zilnice

Adevărata frumusețe

Fie peste noi bunăvoinţa Domnului, Dumnezeului nostru. (Psalmii 90:17)

Există o tendinţă naturală ca toţi să fie mai degrabă sentimentali decât practici. Având în vedere acest fapt, este important ca părinţii, în educaţia pe care le-o dau copiilor lor, să le îndrepte mintea şi să îi înveţe să iubească adevărul, datoria şi lepădarea de sine şi să aibă o independenţa nobilă, care să le dea posibilitatea să aleagă ce este bine dacă cei mai mulţi aleg răul.

Dacă îşi păstrează o constituţie sănătoasă şi un temperament prietenos, ei vor avea adevărata frumuseţe pe care o pot purta cu o amabilitate divină. Şi unii ca aceştia nu vor avea nevoie să se împodobească cu lucruri artificiale, pentru că acestea sunt întotdeauna expresia lipsei podoabei lăuntrice a adevăratei noastre valori. Un caracter frumos este o valoare înaintea lui Dumnezeu. O astfel de frumuseţe va atrage, dar nu va înşela. Un astfel de farmec are un colorit viu, care nu se şterg niciodată.

Religia curată a Domnului Isus cere de la urmaşii Săi simplitatea frumuseţii naturale şi strălucirea rafinamentului natural şi al unei curăţii înalte, şi nu sclipiri artificiale şi false. (Îndrumarea copilului, p. 424)

Există o podoabă care nu va pieri niciodată, care va promova în această viaţă fericirea tuturor celor din jurul nostru şi va străluci cu o strălucire vie în veşnicie. Este podoaba unui spirit blând şi smerit. O, cât de mică valoare au aurul, pietrele preţioase sau o îmbrăcăminte costisitoare în comparaţie cu frumuseţea Domnului Hristos! Frumuseţea naturală constă în simetrie, sau în proporţia armonioasă a părţilor, fiecare din ele în raport cu celelalte, dar frumuseţea spirituală constă în armonia şi asemănarea sufletelor noastre cu Isus. Aceasta îl va face pe cel care are un astfel de suflet să fie mai preţios decât aurul scump, mai preţios decât aurul curat din Ofir. Farmecul Domnului Hristos este într-adevăr o podoabă nepreţuită, care îl înalţă şi îl înnobilează pe posesorul lui şi reflectă razele de slavă asupra altora, atrăgându-i şi pe ei la Izvorul luminii şi al binecuvântării. (Îndrumarea copilului, p. 423-424)