Devoțional zilnice

Alexandru cel mare

4

0

Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul? – Marcu 8:36

Unii oameni şi-au distrus cariera publică strălucitoare pentru că nu au putut să se autocontroleze. Un exemplu clasic ar fi Alexandru cel Mare (356–323 î.Hr.), care a fost educat de faimosul filosof grec Aristotel şi a devenit simbolul cuceritorului, al învingătorului de succes. La vârsta de 20 de ani, Alexandru a devenit împărat al Macedoniei. La scurtă vreme după aceea, el a invadat şi a cucerit cetăţile-stat greceşti. Şi-a extins domeniul foarte mult prin cucerirea Imperiului Persan, din est, şi apoi a Egiptului, în sud, unde a fondat cetatea Alexandria, după propriul lui nume. Mergând şi mai la est, el a încercat să cucerească India, dar trupele lui istovite au refuzat să continue lupta şi a trebuit astfel să renunţe la acel plan ambiţios. Fiind în Babilon, Alexandru a murit pe 10 iunie 323 î.Hr. , în palatul lui Nebucadneţar al II-lea, la vârsta de 32 de ani, după o febră puternică şi o boală de 12 zile.

Cauza reală a bolii lui Alexandru rămâne un mister nerezolvat. Unii învăţaţi moderni sugerează că se poate ca el să fi contractat febră tifoidă, malarie sau chiar vărsat negru. Mai mulţi istorici sunt convinşi că vinul pe care l-a băut la o petrecere cu băuturi din casa unui prieten pe nume Medius a fost otrăvit intenţionat. Alţi specialişti resping această teorie, deoarece 12 zile ar fi prea mult pentru a putea supravieţui unei otrăviri.

Istoricul antic grec Diodorus spunea că Alexandru a fost lovit de durere după ce a consumat o cupă mare de vin neamestecat în cinstea lui Hercule. Oricare ar fi adevărul, Alexandru a cucerit lumea în 12 ani, dar a fost cucerit de o febră care i-a luat viaţa în 12 zile!

Sfârşitul tragic al lui Alexandru ne poate învăţa o lecţie importantă. Isus a pus o întrebare crucială: „Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?” (Marcu 8:36). Ravi Zacharias adaugă: „În încercarea de a fi rezonabil, omul a devenit iraţional. În încercarea de a se zeifica, el s-a desfigurat. În încercarea de a fi liber, el s-a făcut sclav. La fel ca Alexandru cel Mare, el a cucerit lumea din jurul lui, dar nu s-a cucerit pe sine.” Nu uita, „un om înţelept nu va fi stăpânit şi controlat de poftele şi patimile sale, ci li se va împotrivi şi le va stăpâni” (Sfaturi pentru sănătate, p. 588).

4

0