Studiu majori

Apariţia împotrivirii

Succesul bisericii a atras în scurt timp împotrivirea unor conducători din Ierusalim. Templul se afla sub conducerea marelui-preot şi a preoţilor celor mai de seamă, în majoritate saduchei. Marelepreot era totodată preşedintele Sinedriului, format la data aceea, în principal, din saduchei şi farisei. Saducheii nu credeau în înviere şi au fost foarte deranjaţi de învăţătura dată de Petru şi Ioan că Isus a înviat din morţi. Apostolii au fost arestaţi de gărzile templului şi au fost reţinuţi până a doua zi, când au fost aduşi înaintea Sinedriului (Faptele 4:1-7).

3. Când au fost întrebaţi în numele cărei autorităţi acţionaseră, ce răspuns a dat Petru? Ce idee transmisă de el indirect a fost considerată extrem de periculoasă de către membrii Sinedriului?

Faptele 4:1-18
1. Pe când vorbeau Petru şi Ioan norodului, au venit la ei pe neaşteptate preoţii, căpitanul Templului şi saducheii,
2. foarte necăjiţi că învăţau pe norod şi vesteau în Isus învierea din morţi.
3. Au pus mâinile pe ei şi i-au aruncat în temniţă până a doua zi; căci se înserase.
4. Însă mulţi din cei ce auziseră cuvântarea au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.
5. A doua zi, mai marii norodului, bătrânii şi cărturarii s-au adunat împreună la Ierusalim,
6. cu marele preot Ana, Caiafa, Ioan, Alexandru şi toţi cei ce se trăgeau din neamul marilor preoţi.
7. Au pus pe Petru şi pe Ioan în mijlocul lor şi i-au întrebat: „Cu ce putere sau în numele cui aţi făcut voi lucrul acesta?”
8. Atunci Petru, plin de Duhul Sfânt, le-a zis: „Mai mari ai norodului şi bătrâni ai lui Israel!
9. Fiindcă suntem traşi astăzi la răspundere pentru o facere de bine făcută unui om bolnav şi suntem întrebaţi cum a fost vindecat,
10. s-o ştiţi toţi şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi.
11. El este „Piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”
12. În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”
13. Când au văzut ei îndrăzneala lui Petru şi a lui Ioan, s-au mirat, întrucât ştiau că erau oameni necărturari şi de rând; şi au priceput că fuseseră cu Isus.
14. Dar, fiindcă vedeau lângă ei pe omul care fusese vindecat, nu puteau zice nimic împotrivă.
15. Le-au poruncit doar să iasă afară din sobor, s-au sfătuit între ei
16. şi au zis: „Ce vom face oamenilor acestora? Căci este ştiut de toţi locuitorii Ierusalimului că prin ei s-a făcut o minune vădită pe care n-o putem tăgădui.
17. Dar, ca să nu se lăţească vestea aceasta mai departe în norod, să-i ameninţăm şi să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”
18. Şi după ce i-au chemat, le-au poruncit să nu mai vorbească cu niciun chip, nici să mai înveţe pe oameni în Numele lui Isus.

Faptul că membrii Sinedriului le-au pus o întrebare cu privire la autoritate trădează o îngrijorare legată de putere. Petru le-a răspuns că minunea fusese făcută în Numele lui Isus şi, mai mult, că mântuirea vine doar de la Isus. Apostolii se aflau în faţa celui mai înalt for iudaic, dar erau în slujba unei autorităţi net superioare. Ei erau nişte oameni simpli, nişte pescari galileeni fără educaţie; însă, prin curajul şi elocvenţa lor, i-au impresionat pe cei prezenţi. Ideea transmisă de Petru şi rămasă nesesizată de conducători a fost aceea că apostolii erau plini de Duh Sfânt, exact aşa cum anunţase Isus (Matei 10:16-20).

Neputând nega minunea – întrucât omul vindecat se afla şi el de faţă, membrii Sinedriului le-au poruncit apostolilor să nu mai propovăduiască. Ei s-au temut de mesaj la fel de mult ca de popularitatea tot mai mare a mişcării. N-au luat în considerare dovezile şi au permis ca prejudecăţile şi instinctul de autoconservare să le dicteze acţiunile.

Răspunsul dat de Petru la sfârşit se numără printre versetele cele mai preţioase din cartea Faptelor apostolilor: „Judecaţi voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm mai mult de voi decât de Dumnezeu, căci noi nu putem să nu vorbim despre ce am văzut şi am auzit” (Faptele 4:19,20).

Post-ul Apariţia împotrivirii apare prima dată în Studiu Biblic.