Devoțional zilnice

Atitudine la altitudine

Orice drumeţ dacă este o persoană sănătoasă, se va simţi la fel de bine la nivelul mării ca şi – de pildă – pe vârful Moldoveanu din masivul Făgăraş. Foarte rar unele persoane manifestă rău de înălţime, însă orice organism uman percepe o serie de simptome într-o stare latentă, chiar la înălţimi relativ joase ale Carpaţilor Româneşti.
Astfel că apare fenomenul de rău de altitudine, care se caracterizează prin cefalee, greaţă, somnolenţă, tahicardie etc. Ca tratament se recomandă băuturi calde dulci şi repaus în poziţia culcat ventral.

O altă stare ce poate apărea este cea de vertij. Vertijul este cauzat de muşchilor gambei şi organului de echilibru din urechea internă. Un factor important este senzaţia vizuală. Pentru a admira peisajul se recomandă ca începătorii, neobişnuiţi cu deplasarea prin locurile abrupte, să rămână nemişcaţi. Cea mai stabilă poziţie este culcat cu faţa în jos. La nevoie cei mai puţin experimentaţi vor fi legaţi în coardă.

Modificarea altitudini se resimte şi în urechea medie, provocând presiune în urechea medie. Această presiune va scădea dacă vei „înghiţi” sau vei „căsca”.

Uneori, în viaţă, te poţi surprinde că ai ajuns mai sus decât erai pregătit. Rezultatele tale bune şi aprecierea celor din jur te pot face uneori să ameţeşti! În această situaţie atitudinea ta trebuie să fie demnă şi umilă, conştient că toată valoarea ta vine de la iubirea pe care Dumnezeu o manifestă pentru tine.

Moise, Ilie, Daniel şi Pavel au urcat pe culmi, dar nu s-au mândrit cu realizări lor, ci au fost conştienţi că Dumnezeu este sursa puterii ce acţiona în viaţa lor.

„În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine, şi eu faţă de lume!” Galateni 6,14

Gusti Angheluță, Director Exploratori, Conferința Oltenia