Devoțional zilnice

Bat-șeba

A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el. (2 Samuel 12:4)

La Ierusalim, mai există şi astăzi ruinele casei cu presupusul loc de unde împăratul David ar fi zărit-o pe soţia lui Urie Hetitul făcând baie. Sunt ziduri vechi, ziduri cu o formă neclară, părăsite, doar cu valoare turistică. Pentru a înţelege cele întâmplate, trebuie să înţelegem şi standardele civilizaţiei antice israelite. În ciuda atâtor păcate oribile şi aspiraţii păcătoase, iubirea lui Dumnezeu se implică cu atâta înţelepciune şi speranţă, mai ales dacă privim la urmarea celor întâmplate.

Bat-Şeba, o tânără soţie frumoasă, zărită de împăratul ei tocmai într-un moment nepotrivit, este invitată imediat la curte. Nu este menţionat că s-ar fi opus. Ce putea să facă decât să i se supună conducătorului naţiunii iudaice.

David, un împărat tânăr, în momente lipsite de activitate, ajunge să cadă pradă unei ispite atât de inteligente. Probabil nu s-ar fi întâmplat nimic dacă ar fi fost un fapt fără consecinţe vizibile. Drept urmare, David devine criminalul lui Urie, slujitorul său credincios. Dumnezeu intervine prin prorocul Natan şi clarifică lucrurile cu o istorioară.

Nu reuşim să evaluăm corect păcatul şi urmările sale. Niciodată Dumnezeu nu a fost de acord cu modul de a trata familia în felul în care a făcut-o David. În cele din urmă, Bat-Şeba reuşeşte să-i smulgă lui David promisiunea că fiul ei, Solomon, va fi moştenitor al tronului.

„Lucrarea vrăjmaşului nu se face pe neaşteptate; la început nu este bruscă, nici bătătoare la ochi, ci este o tainică subminare a citadelei principiului. Începe în lucruri care par a fi mărunte – neglijenţa de a fi sincer cu Dumnezeu şi de a te sprijini în totul numai pe El, dispoziţia de a urma obiceiurile şi practicile lumii.” (Patriarhi şi profeţi, p. 639)

Lumea de astăzi priveşte imoralitatea şi anumite păcate personale cu o indulgenţă şi motivaţie acceptabile. Atenţie, nimeni nu este scutit de ispită!

Doamne, vreau să fiu şi azi cu Tine, în faţa oricărei ispite!

Iosif Suciu, pastor, Conferința Transilvania de Sud