Devoțional zilnice

Bicicleta distrusă

Îngerul Domnului tabără în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. – Psalmii 34:7

Cu mulţi ani în urmă, eu şi soţul meu Cyril am locuit într-un sat numit Chip-perfield.

Cyril trebuia să meargă cu bicicleta aproximativ 11 kilometri către şcoală în fiecare zi şi desigur 11 kilometri înapoi spre casă, după o zi întreagă de predat.

Într-o zi – aproape de finalul semestrului, când atât profesorii, cât şi elevii erau obosiţi – aşteptam ca Cyril să se întoarcă acasă la timp pentru ceai. Mă uitam afară prin uşa de la intrare când am văzut ceva neobişnuit: o pălărie ascuţită se mişca încet de cealaltă parte a gardului nostru înalt. Mi-am dat seama că pălăria aparţinea unui poliţist, deoarece insigna de poliţist era prinsă în faţă. Era un poliţist în spatele gardului de la intrare.

Un moment mai târziu, un al doilea poliţist a intrat, a traversat curtea şi a mers pe aleea din grădină direct către mine.

M-a salutat cu amabilitate şi mi-a spus:

– Soţul dumneavoastră a suferit un accident. Se află la Peace Memorial Hospital din Watford (la 16 kilometri distanţă de casa noastră). Din păcate, s-a izbit de o autocisternă de benzină.

În timp ce mi-l imaginam pe soţul meu izbindu-se de camionul care transporta benzină, am întrebat nerăbdătoare despre starea lui. Ca răspuns la şocul şi întrebările pe care le aveam, poliţistul a continuat:

– Soţul dumneavoastră nu are oase rupte.

La acest punct în conversaţia noastră, un poliţist foarte înalt a ieşit din spatele gardului – acela a cărui caschetă o văzusem mişcându-se. Căra rămăşiţele bicicletei acum distruse a soţului meu. De fapt, era ruptă în două.

M-am uitat repede la amalgamul acela de fiare şi m-am întrebat cum a putut supravieţui soţul meu impactului. Apoi mi-am dat seama că acel poliţist înalt ascunsese ce mai rămăsese din bicicletă pentru ca eu să nu am un şoc înainte de a şti deznodământul accidentului. Deşi Cyril nu avea oase rupte, se alesese totuşi cu un mare cucui la cap. După un somn de 15 ore, el s-a trezit şi a fost în stare să stea în şezut. Câteva zile mai târziu s-a întors acasă. Cât de recunoscători am fost pentru ocrotirea lui Dumnezeu!

Tu nu te bucuri că îngerii Săi tabără în fiecare zi în jurul nostru?

Monica Vesey