Devoțional zilnice

Ca zorile dimineții

Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El Se iveşte ca zorile dimineţii. (Osea 6:3)

Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Nu trebuie permis ca tot ce am făcut până acum să reprezinte finalul lucrării noastre. Conducătorul mântuirii noastre spune: „Înaintaţi! Vine noaptea, când nimeni nu mai poate lucra!” Noi trebuie să creştem mereu în eficienţă. Viaţa noastră trebuie să fie întotdeauna sub puterea lui Hristos.

Rugăciunea este un mijloc rânduit de Cer pentru a atinge succesul. Apelurile, cererile, rugăminţile dintre om şi om mişcă fiinţele umane şi face parte din modul de gestionare a problemelor naţiunilor. Dar rugăciunea mişcă cerul. Numai puterea care vine ca răspuns la rugăciune îi va face pe oameni înţelepţi în înţelepciunea cerului şi îi va face în stare să acţioneze în unire cu Duhul, legaţi fiind prin legăturile păcii. Rugăciunea, credinţa, încrederea în Dumnezeu aduc o putere divină care aşază calculele umane la valoarea lor reală, şi anume nicio valoare.

În toate timpurile, Dumnezeu le-a dat fiinţelor umane descoperiri divine, pentru ca astfel El să-Şi poată aduce la îndeplinire planul, acela de a desfăşura învăţătura harului în mod progresiv în minţile omeneşti. Modul Său de a răspândi adevărul este ilustrat prin cuvintele: „EI se iveşte ca zorile dimineţii.” Acela care se aşază acolo unde Dumnezeu îl poate lumina înaintează de la obscuritatea parţială a zorilor la deplina strălucire de la amiază. (…) După cum soarele merge înainte în îndeplinirea misiunii lui de milă şi iubire, după cum razele aurii ale zilei inundă bolta cerului şi dă frumuseţe pădurilor şi munţilor, trezind lumea prin împrăştierea întunericului nopţii, tot astfel urmaşii lui Hristos trebuie să meargă înainte, în misiunea iubirii ce o au. (Australian Conference Union Record, 1 noiembrie 1904)

Este de datoria fiecărui tânăr să se aşeze în mod hotărât şi fără rezerve de partea lui Hristos, ca să poată creşte până la statura plinătăţii lui Isus Hristos. El va fi apoi scris ca om în cartea lui Dumnezeu şi va fi om nu numai după aprecierea oamenilor, ci şi înaintea lui Dumnezeu. (Youth’s Instructor, 26 aprilie 1894)