Studiu majori

Căderea unei fiinţe desăvârşite

Din moment ce disputa cosmică constituie concepţia-cadru a Bibliei despre lume şi viaţă, se ridică o serie de întrebări. O întrebare importantă este:Cum a început totul? Dacă universul a fost creat de un Dumnezeu iubitor, atunci concluzia logică este că răul, violenţa şi conflictul nu au existat iniţial în cele create de El. Lupta trebuie să fi apărut separat de lucrarea Sa de la început şi, în mod categoric, nu a fost rezultatul necesar al acesteia. Totuși ea este o realitate prezentă şi noi toţi participăm la ea.

1. Ce ne spun următoarele pasaje despre căderea lui Lucifer şi despre apariţia răului?

Ezechiel 28:1,2,11-17
1. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. „Fiul omului, spune voievodului Tirului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Pentru că ţi s-a îngâmfat inima şi ai zis: „Eu sunt Dumnezeu şi şed pe scaunul de domnie al lui Dumnezeu în mijlocul mărilor”, măcar că nu eşti decât om, şi nu eşti Dumnezeu, măcar că îţi dai ifose ca şi când ai fi Dumnezeu.
11. Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:
12. „Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: „Ajunseseşi la cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.
13. Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur; timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost făcut.
14. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.
15. Ai fost fără prihană în căile tale, din ziua când ai fost făcut până în ziua când s-a găsit nelegiuirea în tine.
16. Prin mărimea negoţului tău te-ai umplut de silnicie şi ai păcătuit; de aceea te-am aruncat de pe muntele lui Dumnezeu şi te nimicesc, heruvim ocrotitor, din mijlocul pietrelor scânteietoare.
17. Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.

Isaia 14:12-14
12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!
13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,
14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

Lucifer era o fiinţă desăvârşită care locuia în cer. Cum a apărut nelegiuirea în el, dacă trăia într-un asemenea mediu? Nu ştim. Poate că de aceea vorbeşte Biblia despre „taina fărădelegii” (2 Tesaloniceni 2:7).

În afara realităţii voinţei libere cu care Dumnezeu Şi-a înzestrat toate fiinţele inteligente, nu există vreo altă explicaţie pentru căderea lui Lucifer. Ellen G. White face o afirmaţie profundă: „Este imposibil să explicăm originea păcatului şi să găsim un motiv pentru existenţa lui. (…) Păcatul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare sau vreo cauză a existenţei lui, ar înceta să mai fie păcat.” (Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 405)

Înlocuieşte cuvântul „păcat” cu cuvântul „rău”, şi declaraţia este la fel de valabilă: Este imposibil să explicăm originea răului şi să găsim un motiv pentru existenţa lui. Răul este un intrus, pentru a cărui existenţă nu se poate găsi niciun motiv. Este misterios, inexplicabil. A-l scuza înseamnă a-l apăra. Dacă s-ar putea găsi vreo justificare a existenţei lui, ar înceta să mai fie rău.

Gândeşte-te la experienţele pe care le-ai avut în legătură cu liberul-arbitru. Ce putem face pentru a fi mai atenţi atunci când luăm decizii şi ne folosim liberul-arbitru?