Capacitățile cresc în măsura creșterii spirituale

Devoțional zilnice 12 noiembrie 2018

Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţa şi pricepere pentru tot felul de scrieri şi înţelepciune; mai ales însă a făcut pe Daniel priceput în toate vedeniile şi toate visele. (Daniel 1:17)

Neştiinţa multora este voluntară şi de nescuzat. (General Conference Bulletin, 1 iulie 1900)

Unele persoane tinere (…) nu-şi dezvoltă calităţile. Ele doresc să citească şi să scrie corect, dar nu vor să plătească preţul excelenţei, care este munca asiduă. Aceşti oameni îmi amintesc de tânărul al cărui tată l-a trimis la şcoală şi i-a oferit toate posibilităţile pentru a dobândi o bună educaţie. Dar el a neglijat învăţătura, spunând că tatăl lui putea să-i dea o educaţie liberală şi de aceea nu a vrut să-şi bată capul cu aceasta. Veţi spune cu toţii în cor că el avea să rămână un neştiutor, pentru că nu există nicio cale uşoară pentru a învăţa. În acelaşi timp, dorinţa după o experienţă religioasă sănătoasă fără a depune un efort serios, cu lepădare de sine, va fi de asemenea fără folos. Faptul că oftezi din cauza neştiinţei tale în ce priveşte lucrurile divine nu te va face niciodată înţelept în vederea mântuirii. Zeci de mii de lacrimi şi suspine trândave ce se înalţă spre cer nu vor câştiga niciodată niciun zâmbet de aprobare din partea lui Isus. Să nu te gândeşti cumva că o experienţă creştină va veni, aşa, de la sine. Când te decizi să faci un lucru pe care inima ta doreşte să-l facă, nu renunţa din cauza dificultăţilor, ci încearcă iarăşi şi iarăşi. (Youth’s Instructor, 30 ianuarie 1884)

Daniel şi cei trei prieteni ai lui (…) erau echilibraţi pentru că s-au supus controlului Duhului Sfânt. Aceşti tineri l-au dat lui Dumnezeu toată slava pentru înzestrările lor seculare, din domeniul ştiinţei şi al religiei. Erudiţia lor n-a venit la întâmplare; ei au dobândit cunoştinţe printr-o conştiincioasă folosire a puterilor lor, iar Dumnezeu le-a dat abilitate şi înţelegere. (Letter 57,1896)

Ca şi în cazul lui Daniel, în exact aceeaşi proporţie în care are loc dezvoltarea caracterului spiritual cresc şi capacităţile intelectuale. (Reviewand Herald, 22 martie 1898)

Domnul va coopera cu toţi aceia care, cu perseverenţă, se străduiesc să fie credincioşi în slujirea Sa, aşa cum El a conlucrat cu Daniel şi cei trei prieteni ai săi. (Youth’s Instructor, 20 august 1903)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro