Devoțional zilnice

Ce Dumnezeu! (1)

Bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! – Plângerile 3:22,23

Zidul Plângerii, din vechiul Ierusalim, atrage mii de credincioşi şi de turişti în fiecare zi. Acest zid străvechi (cunoscut şi sub numele de Zidul de Apus, înalt de aproape 57 m, situat pe partea de vest a Muntelui Templului) este de secole un loc de rugăciune şi de pelerinaj pentru evrei. Oamenii îşi scriu rugăciunile pe bileţele de hârtie şi le introduc în crăpăturile dintre blocurile de piatră. Mulţi cred că asta le garantează răspunsul la rugăciune. Oameni de diferite religii şi-au lăsat rugăciunile în zid. De asemenea, cine doreşte poate să trimită rugăciunile prin e-mail, fax sau telefon mobil pentru a fi plasate în zid. Serviciile acestea pot fi achitate cu cârdul şi pot fi susţinute prin donaţii.

Sigur că se creează astfel locuri de muncă, dar modul acesta de a te ruga reflectă câteva concepţii nebiblice despre Dumnezeu şi despre modul în care interacţionează El cu cei pe care i-a creat.

Eu am crescut departe de Zidul Plângerii din Ierusalim, într-o zonă cu un amalgam de alte religii superstiţioase: taoism, confucianism şi animism (credinţa că spiritele locuiesc în obiecte). Credinţele erau atât de multe, atât de instabile şi atât de contradictorii, încât îmi amintesc că în copilărie nu ştiam ce să mai cred despre viaţă. Rugăciunea devotată era o parte importantă a închinării şi era însoţită de ofrande pentru o multitudine de spirite şi zei, care erau la fel de capricioşi ca oamenii care le aduceau închinare. Unii cunoscuţi ai noştri se rugau regulat; alţii, nu se rugau decât dacă li se întâmpla ceva rău. Îmi amintesc cum credincioşii aduceau pe altare zi şi noapte beţişoare parfumate cu aromă de tămâie. În zilele de sărbătoare, aduceau daruri speciale, pui, raţe sau porci (fiecare în funcţie de mijloacele sale), şi veneau la templu. Fiind copil, îmi plăcea că, după ce duceam ofrandele de mâncare, le mâncam!

Dar Dumnezeu dorea să-mi descopere, puţin câte puţin, cine este El în realitate. Şi vrea să ţi Se descopere şi ţie. Să fim mereu atente şi dornice să-L cunoaştem mai bine!

Sally Lam-Phoon