Devoțional zilnice

Ce se întâmplă când fulgeră?

“Iata Eu stau la usa si bat. Daca aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine.” Apocalipsa 3:20

Trecuse deja o săptămână de când Denisa începuse şcoala. Era în clasa întâia şi când mama s-a convins că ştie deja să vina singură acasă, cunoaşte bine drumul, s-a decis să o lase să se întoarcă singură.

Era prima zi când venea singură şi… a început furtuna. Ploua cu stropi mari, norii grei au întunecat totul, apele şiroiau pe străzi iar fulgerele erau singurele semne care mai animau străzile.

Mama, întâi a sunat la şcoală, dar când a aflat că Denisa plecase deja, a pornit repede după ea, pe traseul pe care deja îl cunoştea. Ştia că se teme de fulgere, iar fulgerele, parcă se adunaseră toate în colţul acesta de planetă.

Nu a trebuit să o caute mult. Fiind fetiţă ascultătoare, Denisa venea pe drumul cunoscut, repede-repede, dar de câte ori fulgera, se oprea pentru o secundă, îndrepta capul în sus, zâmbea, apoi îşi continuă mersul grăbit.

După ce a ajutat-o să urce în maşină, mama a întrebat-o ce făcea, ştiind teama Denisei de fulgere. Aceasta a răspuns “Zâmbeam. Ultima oară când am fost la bunicul, mi-a spus că de câte ori fulgeră, Dumnezeu face poze. Vroiam să fiu drăguţă, să ies bine în poza”

Tu mai poţi zâmbi când ai o problemă? Poţi zâmbi când lucrurile nu ies aşa cum ţi-ai dorit? Oare te ajută dacă îţi spun că Domnul veghează asupra ta şi când te bucuri dar şi când eşti trist?. Încrede-te în El şi viaţa îţi va părea mai frumoasă.

Remus Ciutan, Director Exploratori, Conferința Transilvania Sud