Studiu majori

Cu voi până la sfârşit

Apocalipsa a prevestit persecuţia cu care avea să se confrunte poporul lui Dumnezeu o perioadă considerabilă din istoria bisericii. Cele o mie două sute şaizeci de zile profetice (Apocalipsa 12:6,14) semnifică o mie două sute şaizeci de ani de prigonire.

„Aceste persecuţii, care au început sub domnia lui Nero, cam în timpul martirajului lui Pavel, au continuat vreme de secole cu o furie mai mare sau mai mică. Creştinii erau acuzaţi în mod fals de crimele cele mai odioase şi erau consideraţi pe nedrept cauza unor mari calamităţi – foamete, epidemii şi cutremure. Deoarece deveniseră obiectul urii şi al suspiciunii generale, informatorii, de dragul câştigului, erau gata să-i acuze pe nevinovaţi. Au fost condamnaţi ca răzvrătiţi împotriva imperiului, ca duşmani ai religiei şi ca plagă pentru societate. Mulţi au fost aruncaţi fiarelor sau arşi de vii în amfiteatre.” (Tragedia veacurilor, ed. 2011, p. 31)

De asemenea, a prevestit că femeia (biserica) avea să fugă în pustie (Apocalipsa 12:6). Şi spune că femeii aveau să-i fie date două aripi de vultur. Imaginea aceasta transmite ideea zborului către un loc unde putea primi ajutor. În pustie, avea să fie ferită, iar şarpele (Satana) nu avea să ajungă la ea (Apocalipsa 12:14). Dumnezeu Şi-a păstrat o rămăşiţă în toate perioadele istoriei, chiar şi în timpul persecuţiilor majore, şi va avea o rămăşiţă şi în timpul sfârşitului.

4. Vorbind despre pericolele din zilele din urmă, ce făgăduinţă a făcut Hristos? Cum împăcăm această frumoasă făgăduinţă cu realitatea numărului mare de martiri creştini?

Matei 28:20
Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit. Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.

Romani 8:31-39
31. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?
32. El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
34. Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi!
35. Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?
36. După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”
37. Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.
38. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare,
39. nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.

Matei 10:28
Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

Nimic nu ne poate despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Hristos este cu noi permanent şi va fi cu noi până la sfârşit, dar aceasta nu înseamnă că suntem scutiţi de durere, de suferinţă, de încercări sau de moarte. El nu ne-a promis aşa ceva niciodată. Însă, în astfel de încercări, avem speranţa că El este cu noi şi că vom trăi veşnic în cerul nou şi pe pământul nou. Avem certitudinea pe care o avea Pavel: „De acum mă aşteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept. Şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (2 Timotei 4:8). Cei care iubesc venirea Lui pot cere împlinirea acestei făgăduinţe.