Devoțional zilnice

„Dacă ai fi cunoscut… ai fi cerut” (1)

Drept răspuns, tsus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu clarul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie. – loan 4:10

Dacă ai fi cunoscut… Venise la fântână pe la ceasul al şaselea, probabil în jurul prânzului (orele erau numărate de la răsăritul soarelui), pentru a evita să se întâlnească cu celelalte femei. Mersul la fântână dis-de dimineaţă nu era doar o treabă din gospodărie, pentru a lua apa de care era nevoie, ci era o întâlnire cu rol social. Femeile vorbeau, bârfeau şi o ignorau.

Ea ştia de ce. Toate ştiau. Ea trăia cu un bărbat care nu era soţul ei. Avusese cinci soţi. Tot spera ca un bărbat să rămână alături de ea, s-o protejeze, să aibă grijă de nevoile ei, să o facă să se simtă frumoasă şi iubită. Dar a trecut prin ei, unul după altul. Şi inima ei încă tânjea să ştie că este iubită, dorită şi acceptată. Dar mesajul pe care îl primea din fiecare relaţie era acela că ea nu era de ajuns, că nevoia ei era prea mare şi inima ei prea flămândă. Nu avea să găsească niciodată ce căuta.

Femeile o priveau ca pe o păcătoasă – folosită şi fără valoare. Nimeni nu dorea să-i fie prieten. Dacă ar fi mers la fântână dimineaţa, nu ar fi făcut decât să-şi amintească cu durere cine era şi cum nu se putea ridica la nivelul celorlalte femei. Privea cum prietenii râdeau şi vorbeau, iar inima ei tânjea după o persoană care s-o iubească, să creadă în ea, să vrea mai mult de la ea.

Aşadar, vine la fântână în miezul zilei, când ştie că va fi în siguranţă. Nimeni nu va fi acolo. Nimeni nu va arăta cu degetul spre ea şi nimeni nu va şuşoti. Nu va simţi durerea de a se şti singură şi nedorită.

Când L-a văzut pe acel Om stând la fântână, a rămas surprinsă. L-a recunoscut după haine că este evreu. Ce căuta un evreu în Samaria? Evreii se fereau de Samaria ca de ciumă, făcând un ocol de două zile în călătoriile lor pentru a nu deveni necuraţi. Dar ştia că va fi totul bine. Putea merge la fântână, putea să ia apă şi să plece. El nu va vorbi cu ea. Nu doar că bărbaţii nu vorbeau cu femeile în public, dar El era un bărbat evreu, iar ea era samariteancă. Evreii nu voiau să aibă nimic de-a face cu samaritenii.

Dar iată că El îi vorbeşte. El îţi va vorbi şi ţie astăzi. Ascultă-L.

Tamyra Horst