Devoțional zilnice

Devenim asemenea Lui

Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ca să vadă slava Mea, slavă pe care Mi-ai dat-o Tu, fiindcă Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii. (Ioan 17:24)

În lucrarea pe care o facem noi întâmpinăm multe dezamăgiri. Dar nu vom dobândi nicio fărâmă de putere persistând în descurajări. Privind, suntem schimbaţi. Privind prin credinţă la Isus, chipul Său este gravat în inimă. Noi suntem transformaţi în caracter. (Letter 134,1903)

Sunt mulţi aceia care, ocupându-se prea mult de teorie, au pierdut din vedere puterea dătătoare de viaţă a exemplului Mântuitorului. Ei nu L-au văzut ca un lucrător umil, care a dat dovadă de renunţare de sine. Aceştia au nevoie să privească la Isus. Avem nevoie zilnic de o proaspătă descoperire a prezenţei Sale. (Divina vindecare, p. 457)

Când înţelegem desăvârşirea caracterului Mântuitorului nostru, vom dori atunci să fim cu totul schimbaţi şi reînnoiţi după chipul curăţiei Sale. Cu cât îl cunoaştem mai mult pe Dumnezeu, cu atât mai înalt va fi idealul nostru în ce priveşte caracterul şi cu atât mai serioasă va fi dorinţa noastră de a reflecta chipul Său. Un element divin se uneşte cu cel uman atunci când sufletul se îndreaptă spre Dumnezeu. (Cugetări de pe Muntele Fericirilor, P- 35)

Când ajunge să cunoască istoria Răscumpărătorului, omul descoperă serioase defecte în el însuşi. (…) El preia aspectul, spiritul, Maestrului său iubit. (…) Căci nu luându-ne privirea de la El vom ajunge noi să imităm viaţa lui Isus, ci vorbind despre El, persistând asupra desăvârşirii Lui, căutând să ne rafinăm gustul şi să ne înălţăm caracterul, încercând prin credinţă şi iubire şi printr-un efort serios şi perseverent să ne apropiem de Calea desăvârşită. Cunoscându-L pe Hristos – cuvintele Sale, obiceiurile Sale, lecţiile şi sfaturile Sale – noi vom ajunge să împrumutăm virtuţile caracterului pe care l-am studiat atât de îndeaproape şi ne vom umple de spiritul pe care l-am admirat atât de mult. Pentru noi, Isus devine „Cel mai de frunte din zece mii” (Cântarea cântărilor 5:10), Cel „plin de farmec” (Cântarea cântărilor 5:16). (Review and Herald, 15 martie 1887)