Devoțional zilnice

Dumnezeu așază facerea de bine alături de rugăciune

Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu. (Faptele apostolilor 10:4)

Adevărata facere de bine creştină izvorăşte din principiul iubirii pline de recunoştinţă. Iubirea faţă de Hristos nu poate să existe fără o iubire corespunzătoare faţă de aceia pentru care El a venit în lume ca să-i răscumpere. Iubirea faţă de Hristos trebuie să fie principiul călăuzitor al fiinţei, controlându-i toate emoţiile şi dirijându-i toate energiile. Iubirea răscumpărătoare ar trebui să trezească toate acele sentimente tandre şi toată acea devoţiune altruistă care poate exista în inima omului. În această situaţie, nu va mai fi nevoie deloc de apeluri mişcătoare care să le străpungă egoismul şi să le trezească mila adormită, care să-i determine să aducă daruri de bunăvoie pentru cauza preţioasă a adevărului. (…)

Corect îndrumată, facerea de bine se alimentează din energiile mintale şi morale ale oamenilor şi-i determină la acţiunile cele mai sănătoase pentru binecuvântarea celor în nevoie şi pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă aceia care au mijloace şi-ar da seama că sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru fiecare dolar cheltuit, atunci presupusele lor nevoi ar fi mult mai mici. Dacă ar fi vie, conştiinţa ar da mărturie despre cheltuielile inutile pentru satisfacerea apetitului şi pentru slujirea mândriei, vanităţii şi amuzamentului şi ar mărturisi despre irosirea banilor Domnului lor, bani care ar fi trebuit dedicaţi cauzei Sale. (…)

Lungimea şi fericirea vieţii nu ţin de cantitatea de averi pământeşti. (…)

Bisericile cele mai sistematice şi mai darnice în susţinerea cauzei lui Dumnezeu sunt cele mai prospere din punct de vedere spiritual. Urmaşul lui Hristos cu adevărat darnic îşi identifică interesul personal cu acela al Maestrului său. (…) Spiritul lumesc şi lăcomia devorează tot ce este vital pentru poporul lui Dumnezeu. Ei trebuie să înţeleagă că mila Lui multiplică apelurile pentru mijloacele lor. Îngerul lui Dumnezeu aşază facerea de bine alături de rugăciune. El i-a spus lui Corneliu: „Rugăciunile şi milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, şi El şi-a adus aminte de ele” (Faptele 10:4). (Review and Herald, 15 decembrie 1874)