DEVOTIONAL EXPLO

El ne învață că jugul Său este bun și sarcina Sa este ușoară

Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară. (Matei 11:30)

Noi trebuie să purtăm jugul lui Hristos, ca să putem fi aşezaţi într-o completă unire cu El. „Luaţi jugul Meu asupra voastră”, ne spune El. (…) Purtarea jugului îl aduce pe omul limitat în strânsă comuniune cu scumpul şi preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu. Înălţarea crucii îndepărtează egoismul din suflet şi îl aşază pe om acolo unde poate învăţa cum să poarte poverile lui Hristos. Nu-L putem urma pe Hristos fără să purtăm jugul Lui, fără să luăm crucea şi să o purtăm urmându-L pe El. Dacă voinţa noastră nu este în armonie cu cerinţele divine, atunci trebuie să ne respingem înclinaţiile, să renunţăm la dorinţele noastre cele mai dragi şi să călcăm în urma paşilor lui Hristos. (…)

Oamenii îşi potrivesc pe grumaz juguri care să fie uşoare şi plăcute de purtat, dar acestea se vor dovedi, în cele din urmă, peste măsură de împovărătoare. Domnul Hristos vede acest lucru şi le spune: „Luaţi jugul Meu asupra voastră.” Jugul pe care îl puneţi pe gâtul vostru, gândind că vi se potriveşte exact, nu vi se va potrivi deloc. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine lecţiile care sunt esenţiale pentru voi, „căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” Domnul nu face niciodată estimări false cu privire la moştenirea Sa. El îi cântăreşte pe oamenii cu care lucrează. Când se supun jugului Său, când renunţă la lupta care nu a fost de niciun folos nici pentru ei, nici pentru cauza lui Dumnezeu, ei găsesc pace şi odihnă. Când vor ajunge să fie conştienţi de propriile slăbiciuni, de propriile deficienţe, atunci ei îşi vor găsi plăcerea în a face voia lui Dumnezeu. Se vor supune sub jugul lui Hristos. Apoi, Dumnezeu va putea lucra în ei şi voinţa, şi înfăptuirea după plăcerea Sa, care este adesea cu totul contrară planurilor minţii omeneşti. Când Unsul cerului va veni la noi, vom învăţa lecţia blândeţii şi a smereniei, care aduce întotdeauna odihnă sufletului. (Review and Herald, 23 octombrie 1900)

Deşi vom avea încercări, totuşi încercările acestea, suportate cu bine, vor face ca drumul să fie mult mai preţios. (Mărturii, vol. 1, p. 161)