Fiți gata!

Devoțional zilnice 11 decembrie 2018

Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti in care ceas voi veni peste tine. (Apocalipsa 3:3)

„Adu-ţi aminte dar cum ai primit şi auzit! Ţine şi pocăieşte-te!” Aceia care s-au născut din nou îşi aduc aminte cu câtă bucurie şi fericire au primit lumina cerului şi cât de nerăbdători erau să vorbească tuturor despre fericirea lor. (…)

„Ţine” nu înseamnă să te ţii strâns de păcatele tale, ci de mângâierea, de credinţa şi de speranţa pe care ţi le-a dat Dumnezeu în Cuvântul Său. Niciodată să nu te descurajezi. Un om descurajat nu poate face nimic. Satana caută să te descurajeze, spunându-ţi că nu este de niciun folos să-l slujeşti lui Dumnezeu, că nu merită, aşa că tot atât de bine ai putea să te bucuri de plăcerile şi de desfrâul din această lume. Dar „ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” (Matei 16:26). Tu poţi avea plăcerile lumii cu preţul lumii viitoare, dar îţi poţi permite să plăteşti un asemenea preţ? Noi trebuie să ne ţinem strâns de Hristos, să trăim după toată lumina pe care am primit-o din cer. De ce? Pentru că Dumnezeu doreşte ca noi să pricepem adevărul veşnic şi să acţionăm ca ajutoare ale Sale, spre a transmite lumina acelora care nu cunosc iubirea Lui. Când te predai pe tine însuţi lui Hristos, faci un legământ în prezenţa Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt, cele trei persoane ale Dumnezeirii. „Ţine” de acest legământ! (…)

Vrăjmaşul nu poate niciodată să-l smulgă din mâna lui Hristos pe acela care se încrede în mod absolut în făgăduinţele Sale. Dacă sufletul este încrezător şi lucrează în deplină ascultare, atunci mintea este sensibilă la influenţa divină şi lumina lui Dumnezeu străluceşte înăuntru, înlesnindu-i înţelegerea. Ce privilegiu avem în Hristos Isus! (Manuscript 92,1901)

Noi trebuie să veghem cu multă atenţie în vederea revenirii Domnului. (…) Fiecare clipă trebuie folosită în mod conştiincios. „Dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit” (Matei 10:22). (Review and Herald, 3 februarie 1903)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro