Devoțional zilnice

Fratele cel mare

Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună-cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu. (Efeseni 2:19)

Fiul cel mai mare, aşa cum ni-l prezintă Scriptura, era la ogor. În vreme ce fiul cel mic era un aventurier risipitor, fiul cel mare era devotat tatălui, totdeauna gata să împlinească voia acestuia. Sau, nu chiar? Imaginea idilică pe care fratele cel mare o capătă, prin pasivitate doar, în urma plecării fratelui mai mic, este brusc spulberată spre finalul pildei. El, care se pare că nu avusese vreo problemă cu păcatul fratelui său – chiar fusese avantajat de acesta, poziţia sa obedientă fiind evidenţiată de cea răzvrătită a fratelui său – se întărâtă de mânie ca urmare a pocăinţei acestuia şi, mai profund, ca urmare a iertării manifestate de tatăl.

Momentul adevărului este cel în care, la rugămintea tatălui de a intra la ospăț, fratele cel mare declară: „Iată, eu îţi slujesc ca un rob de atâţia ani şi niciodată nu ţi-am călcat porunca şi mie niciodată nu mi-ai dat măcar un ied să mă veselesc cu prietenii mei” (Luca 15:29). Întoarcerea fratelui celui mic declanşează mărturisirea fratelui celui mare. Toţi aceşti ani, fiul cel mare nu fusese altceva decât un rob, căutând să câştige favoarea stăpânului. El nu se bucurase de statutul de fiu nu pentru că tatăl l-ar fi tratat ca pe un rob, ci pentru că singur se aşezase în postura aceasta, râvnind să-i câştige respectul.

„Prin fiul cel mare erau reprezentaţi iudeii nepocăiţi din zilele Domnului Hristos şi, de asemenea, fariseii din toate timpurile, care privesc cu dispreţ la aceia pe care ei îi socotesc vameşi şi păcătoşi. Pentru faptul că ei înşişi nu au căzut în patimile cele mai josnice, ei sunt plini de îndreptăţire de sine. […] Asemenea fiului celui mare din parabolă, ei s-au bucurat de privilegii deosebite din partea lui Dumnezeu. Deşi pretindeau că sunt fii ai casei lui Dumnezeu, aveau însă spiritul slujitorilor plătiţi, năimiţi. Ei lucrau, dar nu din dragoste, ci în nădejdea că vor primi o răsplată.” (Parabolele Domnului Hristos, p. 209.3 orig.)

Stai astăzi în faţa unei alegeri. Doar de tine depinde dacă vei fi rob sau moştenitor!

Mihai Liviu Papadopol, pastor, Conferinţa Muntenia