Devoțional zilnice

Ilie

Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău… (1 Împăraţi 18:18)

Experienţa trăită de Ilie Tişbitul este un puternic exemplu oferit credincioşilor. În marea demonstraţie de pe muntele Carmel, fără să se ruşineze, bărbatul puternic, credincios şi curajos, neînfricat în pericol şi dornic să-L înalţe pe Domnul înaintea oamenilor, a stat cu demnitate în faţa împăratului, a preoţilor lui Baal şi a poporului prezent. La cuvântul său, Dumnezeu a trimis foc din cer şi jertfa pregătită diferit de o jertfă obişnuită a fost mistuită. A ordonat uciderea prorocilor lui Baal şi ordinul a fost executat îndată. Complet stăpân pe situaţie, a poruncit poporului şi a dat directive împăratului.

După marea izbândă, când se aştepta mai puţin, a primit vestea care a zguduit puternic credinţa lui. Cuprins de frică, a plecat să-şi scape viaţa, iar teama l-a dus cât mai departe de locul în care supravieţuise doar prin credinţă. Descurajarea profetului atinge nivelul cel mai scăzut şi aceasta nu i se întâmplă doar lui.

După ce rezultatele concursului la care Marius participase pentru al treilea an consecutiv au fost afişate, el îşi căuta numele pe lista celor admişi. Muncise mult, se pregătise cu mare atenţie în anul acela şi deodată privirea i s-a oprit pe numele lui. Era admis. Se gândea cât de fericite vor fi soţia şi fetiţa, care aşteptau cu nerăbdare vestea. A plecat repede să împartă cu ele bucuria admiterii, dar, ajuns acasă, doi poliţişti care-l aşteptau l-au informat că familia lui fusese implicată într-un grav accident de circulaţie. Picioarele i s-au înmuiat, totul a început să se învârtă în jurul lui şi într-o clipă bucuria s-a transformat în durere.

Aşezând într-un grafic viaţa noastră, luptele susţinute pentru promovarea adevărului şi biruinţele obţinute, putem observa cât de repede ajungem sub linia graficului chiar şi atunci când suntem deasupra liniei, în urma unei mari victorii pe care am obţinut-o.

„În experienţa fiecăruia dintre noi vin vremuri de descurajare cruntă şi dezamăgire amară, zile când amărăciunea umple sufletul. În asemenea împrejurări, mulţi îşi pierd încrederea în Dumnezeu şi sunt duşi în robia îndoielii, în sclavia necredinţei.” (Profeţi şi regi, p. 162)

Învaţă din experienţa lui Ilie, păstrează-ţi curajul să te încrezi în El tot timpul!

Sbîrnea George, secretar-executiv, Conferinţa Oltenia