Studiu majori

În Antiohia din Pisidia (2)

Faptele 13:38,39
38. Să ştiţi, dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
39. şi oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

În Faptele 13:38,39 se vorbeşte despre incapacitatea Legii lui Moise de a aduce iertare pentru anumite păcate, o învăţătură importantă. Legea lui Moise, nu poate aduce îndreptăţire. De aceea, îndreptăţirea nu poate fi câştigată, nici măcar parţial! Ea poate fi primită doar prin credinţa în jertfa de ispăşire a lui Isus (Romani 3:28; Galateni 2:16), ca dar nemeritat. Ascultarea este esenţială pentru viaţa creştină, însă nu ne putem „câștiga” mântuirea prin ea.

3. Cum au primit cei din sinagogă mesajul lui Pavel?

Faptele 13:42-49
42. Când au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi în Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.
43. Şi, după ce s-a împrăştiat adunarea, mulţi din iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei şi-i îndemnau să stăruie în harul lui Dumnezeu.
44. În Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuvântul lui Dumnezeu.
45. Iudeii, când au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau împotriva celor spuse de Pavel şi-l batjocoreau.
46. Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu îndrăzneală: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia vestit mai întâi vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne întoarcem spre Neamuri.
47. Căci aşa ne-a poruncit Domnul: „Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci mântuirea până la marginile pământului.”
48. Neamurile se bucurau când au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuvântul Domnului. Şi toţi cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică au crezut.
49. Cuvântul Domnului se răspândea în toată ţara.

Deşi Pavel şi-a încheiat mesajul cu niște cuvinte aspre, majoritatea celor din sinagogă au avut o reacţie foarte favorabilă. Totuşi, Sabatul următor, atitudinea lor s-a schimbat drastic. „Iudeii” care au respins Evanghelia erau probabil conducătorii sinagogii, reprezentanţii oficiali ai iudaismului. Atitudinea lor este catalogată de Luca drept „pizmă”.

În lumea antică, cei din alte popoare erau atraşi de unele aspecte ale iudaismului, cum ar fi monoteismul, stilul de viaţă şi chiar Sabatul, şi mulţi dintre ei îl adoptaseră ca prozeliţi. Circumcizia era totuşi un impediment serios, întrucât era considerată o practică barbară şi detestabilă. În aceste condiţii, mulţi străini veneau la sinagogă ca să I se închine lui Dumnezeu, dar fără să se convertească oficial la iudaism. Ei făceau parte din categoria celor „temători de Dumnezeu”. Şi probabil că ei şi prozeliţii din sinagoga din Antiohia (vers. 16,43) au ajutat la răspândirea mesajului lui Pavel printre localnici. Mulţi au răspuns pozitiv. Posibilitatea de a primi mântuirea fără obligaţia de a adera mai înainte la iudaism era o perspectivă atrăgătoare.

Aşa se explică pizma conducătorilor iudei. Ei au respins Evanghelia, pierzând mântuirea oferită de Dumnezeu, iar Pavel şi Barnaba s-au simţit liberi să-şi concentreze atenţia asupra lucrării cu străinii, care se bucurau şi Îl lăudau pe Dumnezeu pentru că îi inclusese în planul Său de mântuire.

Post-ul În Antiohia din Pisidia (2) apare prima dată în Studiu Biblic.