Studiu majori

În Efes (1)

Faptele 18:24-28
24. La Efes, a venit un iudeu, numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare în Scripturi.
25. El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea decât botezul lui Ioan.
26. A început a vorbi cu îndrăzneală în sinagogă. Acuila şi Priscila, când l-au auzit, l-au luat la ei şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.
27. Fiindcă el voia să treacă în Ahaia, fraţii l-au îmbărbătat să se ducă şi au scris ucenicilor să-l primească bine. Când a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră;
28. căci înfrunta cu putere pe iudei înaintea norodului şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.

Faptele 18:24-28 raportează că, în timp ce Pavel se afla în drum spre Efes, a venit în această cetate şi un credincios iudeu, pe nume Apolo. El era un bun vorbitor şi un bun cunoscător al Scripturii. Şi era un urmaş al lui Isus, după cum reiese clar din descrierea făcută de Luca: „El era învăţat în ce priveşte Calea Domnului, avea un duh înfocat şi vorbea şi învăţa amănunţit pe oameni despre Isus” (vers. 25). Însă nu cunoştea decât botezul lui Ioan. Fusese botezat de Ioan Botezătorul şi Îl cunoscuse pe Isus în timpul vieţii Sale pe pământ, dar probabil că se mutase în altă parte – probabil în Alexandria – înainte de răstignire şi de Cincizecime.

Aquila şi Priscila i-au dat informaţiile lipsă. El ştia să demonstreze cu Scriptura că Isus era Mesia cel aşteptat de Israel (vers. 28), dar nu era la curent cu ce se întâmplase cu urmaşii lui Isus după încheierea lucrării lui Isus pe pământ. Aquila şi Priscila au mai făcut un lucru pentru el: împreună cu ceilalţi credincioşi din Efes, i-au dat o scrisoare de recomandare adresată bisericilor din Ahaia (vers. 27), pe baza căreia Apolo a făcut o lucrare eficientă în Corint (1 Corinteni 3:4-6; 1 Corinteni 4:6; 1 Corinteni 16:12 ).

1. Ce a făcut Pavel când a sosit în Efes?

Faptele 19:1-7
1. Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici
2. şi le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?” Ei i-au răspuns: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.”
3. „Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”, le-a zis el. Şi ei au răspuns: „Cu botezul lui Ioan.”
4. Atunci Pavel a zis: „Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.”
5. Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.
6. Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.
7. Erau cam doisprezece bărbaţi de toţi.

Punctul de legătură dintre istoria lui Apolo şi relatarea despre cei doisprezece bărbaţi pe care i-a cunoscut Pavel în Efes îl constituie experienţa lor similară.

„La sosirea sa la Efes, Pavel a găsit doisprezece fraţi care, asemenea lui Apolo, fuseseră ucenici ai lui Ioan Botezătorul şi, asemenea lui, dobândiseră unele cunoştinţe despre misiunea lui Hristos. Ei nu aveau destoinicia lui Apolo, însă, cu aceeaşi sinceritate şi credinţă, căutau să răspândească în tot locul cunoştinţa pe care o primiseră.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, ed. 2014, p. 206

Noi ar trebui să privim botezul lor prin prisma situaţiei speciale în care se aflau. Ei nu veneau din altă confesiune creştină şi nu a fost vorba despre o convertire. Doar au fost integraţi în biserica creştină. Faptul că au primit Duhul Sfânt şi vorbeau în alte limbi înseamnă probabil că au lucrat ca misionari creştini, la fel ca Apolo, având acum împuternicirea deplină de a da mărturie despre Isus Hristos oriunde mergeau.

Post-ul În Efes (1) apare prima dată în Studiu Biblic.