Fără categorie

Închinare cerească

Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” – Apocalipsa 11:15

Una dintre cele mai maiestuoase compoziţii muzicale din toate timpurile este piesa Mesia a lui George F. Händel, care conţine şi corul „Aleluia”. Folosind versurile lui Charles Jennens bazate pe Biblie şi care îl au în centru pe Hristos, Händel şi-a compus capodopera în doar 24 de zile. La sfârşitul partiturii, el a scris „SDG”, abreviere pentru Soli Deo Gloria, care înseamnă „slava să fie doar a lui Dumnezeu”. Piesa a fost interpretată pentru prima dată în Dublin, Irlanda, pe data de 13 aprilie 1742, în faţa unei audienţe foarte receptive de 700 de spectatori.

Conform unei tradiţii foarte răspândite, practica de a sta în picioare în timpul corului „Aleluia” a început în martie 1743, în timpul interpretării de debut din Londra, când regele George al II-lea se spune că a fost atât de mişcat, încât s-a ridicat în picioare şi toţi cei din auditoriu au făcut la fel. Unii critici pun la îndoială această poveste din cauza lipsei de dovezi istorice contemporane. Indiferent care ar fi originea sa, această practică a străbătut secolele şi încă este urmată ca un simbol de reverenţă faţă de Hristos cel înălţat.

„Aleluia” scoate în evidenţă câteva expresii sublime ale laudei cereşti menţionate în Apocalipsa lui Ioan. De exemplu: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor” (Apoc. 11:15). „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărăţească” (19:6). Pe baza viziunii lui Ioan despre tărâmul ceresc, acest cor Îl preamăreşte pe Hristos încoronat ca „Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor” (Apoc. 19:16). Poate fi considerată o mică pregustare a muzicii din cer!

În realitate, întreg planul de mântuire a fost conceput şi implementat pentru ca noi să trăim chiar în prezenţa lui Dumnezeu, „pentru a ne bucura de lumina şi slava cerului, pentru a auzi cântecul îngerilor şi a cânta împreună cu ei” (Mărturii pentru biserică, vol. 1, p. 123). Dar mult mai important decât doar a ştii despre slava din cer, noi trebuie să ne pregătim pentru a-I da slavă lui Dumnezeu în cer! La urma urmei, „cerul înseamnă totul pentru noi şi, dacă pierdem cerul, am pierdut totul” (Fii şi fiice ale lui Dumnezeu, p. 349). Dacă pierdem cerul, pierdem chiar scopul existenţei noastre. Prin harul lui Dumnezeu, tu şi cu mine trebuie să fim acolo!