Întoarcerea în lucrare

Devoțional zilnice 9 decembrie 2018

Şi acolo, Ilie a intrat într-o peşteră şi a rămas în ea peste noapte. Şi Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Ce faci tu aici, Ilie?” – 1 Împăraţi 19:9

Descurajarea ne poate transforma în cei mai răi duşmani ai propriilor noastre proiecte şi poate submina planurile lui Dumnezeu pentru viaţa noastră. Pe 9 decembrie 1856, fiind în Round Grove, Illinois, Ellen White a avut o viziune despre starea spirituală critică a unor familii adventiste, păzitoare ale Sabatului, care se mutaseră de pe coasta de est a Statelor Unite în Waukon, Iowa. Vremea era foarte rea, un amestec de multă zăpadă şi ploaie, şi Ellen chiar a scris: „Nu am mai văzut niciodată o vreme atât de răcoroasă.” Lui James White îi era teamă de călătoria lungă până la Waukon, dar Ellen a spus: „Vom merge.”

Era la începutul iernii şi, pentru a ajunge în Iowa, trebuiau să treacă de marele râu Mississipi. Nu exista niciun pod şi nicio barcă nu putea naviga prin apa acoperită de gheaţă. Pentru a trece în siguranţă de partea cealaltă, ei depindeau de soliditatea gheţii peste care trecea cam un metru de apă. Când au ajuns la râu, Josiah Hart s-a ridicat în picioare în sanie şi a spus: „Am ajuns la Marea Roşie. Să trecem?” Ellen White a răspuns: „Mergi înainte, încrede-te în Dumnezeul lui Israel.” Au trecut prin credinţă acel râu periculos şi în cele din urmă au ajuns la Waukon, unde i-au întărit pe credincioşii adventişti şi au recâştigat doi predicatori adventişti puternici.

În Waukon, James şi Ellen White au fost duşi la un magazin unde Hosea Mead, un adventist din Washington, New Hampshire, şi J.N. Loughborough, un fost predicator adventist, lucrau acum ca tâmplari. James şi Ellen au rămas în sanie şi de îndată ce Loughborough a ajuns la sanie, Ellen l-a întrebat: „Ce faci tu aici, Ilie?” Uimit, el a răspuns: „Lucrez împreună cu fratele Mead la tâmplărie.” Apoi a întrebat a doua oară: „Ce faci tu aici, Ilie?” Chiar şi a treia oară: „ Ce faci tu aici, Ilie?” Datorită vizitei lui James şi Ellen White în Waukon, Loughborough a renunţat la tâmplărie şi J.N. Andrews, la agricultură. Amândoi s-au întors în lucrare şi au devenit predicatori şi scriitori foarte influenţi.

Dacă ţi-ai luat o „vacanţă” de la a face misiunea pe care ţi-a încredinţat-o Domnul, acesta este momentul potrivit să te întorci. Te rog, nu amâna această decizie!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro