Studiu majori

Învăţătură şi părtăşie

După ce relatează evenimentul de la Cincizecime, Luca prezintă câteva aspecte ale vieţii bisericii din Ierusalim: „Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele 2:42). Potrivit versetului 46, învăţarea avea loc la templu, iar părtăşia, în casele credincioşilor.

Curtea templului era împrejmuită cu porticuri acoperite şi rabinii aveau obiceiul să dea învăţătură în aceste locuri. Faptul că primii creştini stăruiau în învăţătura apostolilor ne dovedeşte că darul Duhului nu i-a condus la o religie contemplativă, ci la un proces intens de învăţare sub îndrumarea apostolilor, a căror învăţătură a fost confirmată prin semne şi minuni (vers. 43).

Părtăşia spirituală a fost un alt semn distinctiv al religiei primilor creştini. Credincioşii erau mereu împreună, nu doar la templu, ci şi acasă, unde mâncau, sărbătoreau Cina Domnului şi se rugau (vers. 42,46). Ei îşi exprimau astfel speranţa în revenirea apropiată a lui Isus şi în reîntâlnirea cu El în Împărăţia mesianică (Matei 26:29).

Casele particulare au avut un rol esenţial în viaţa bisericii primare. Credincioşii mai participau încă la serviciile zilnice de la templu (Faptele 3:1), iar în Sabat probabil că mergeau la sinagogă alături de concetăţenii lor iudei (Iacov 2:2), însă serviciile religioase creştine distinctive erau îndeplinite în case particulare.

1. Care era unul dintre aspectele importante ale părtăşiei primilor creştini?

Faptele 2:44,45
44. Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau toate de obşte.
45. Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Faptele 4:34,35
34. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute
35. şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.

Crezând că sfârşitul era aproape, ei s-au gândit că posesiunile materiale, „proprietatea personală” (ca să folosim o expresie mai actuală), nu mai contau atât de mult. Şi li s-a părut potrivită utilizarea în comun a resurselor materiale. Nu mai aveau de ce să-şi facă griji pentru viitor, fiindcă Mesia Însuşi avea să Se îngrijească de nevoile lor în Împărăţia Sa (Luca 22:29,30). În acest mod, se simţeau mai uniţi şi exemplificau practic iubirea frăţească.

Cu câtă generozitate oferi din ceea ce ai primit de la Domnul?

Post-ul Învăţătură şi părtăşie apare prima dată în Studiu Biblic.