Devoțional zilnice

Ionatan

David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David, şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el. (1 Samuel 18:1)

Ionatan a asistat cu sufletul la gură la confruntarea dintre David şi Goliat, eveniment care l-a făcut pe Ionatan să înţeleagă sursa puterii lui David. Felul în care David s-a înfăţişat înaintea filisteanului, cuvintele pline curaj „în Numele Domnului” au creat în sufletul lui Ionatan o dispoziţie totală de a fi prietenul lui.

De aici înainte începem să-l vedem pe Ionatan ca pe un om sensibil, un om de cuvânt și un om de sacrificiu. El a crescut la curtea împărătească, dar aici atmosfera nu era tocmai propice unei educaţii spirituale înalte. Formarea lui ca viitor împărat nu era în conformitate cu planul lui Dumnezeu. Tatăl său, Saul, era un om aspru, viclean şi grabnic la mânie. Și totuși, toate acestea n-au influenţat sufletul lui Ionatan spre mândrie, aroganţă, superioritate, îngâmfare şi corupţie.

Prietenia cu David i-a dat echilibru şi motivaţie pentru viaţă. Poziţia pe care o avea în societate nu l-a determinat să-l privească pe David, care aparţinea unei alte clase sociale, mai prejos, ci dimpotrivă, l-a acceptat ca model.

Ionatan a fost un bun mijlocitor pentru prietenul său; el a atras atenţia tatălui său spre moralitatea de care trebuia să dea dovadă: „Să nu păcătuieşti împotriva unui sânge nevinovat” (1 Samuel 19:5).

Ionatan a fost un slujitor devotat în planul lui Dumnezeu; chemat providenţial să fie protectorul lui David, el şi-a îndeplinit cu credincioşie misiunea. Vrăjmaşul a luptat necontenit să distrugă planurile lui Dumnezeu, dar Tatăl ceresc a pregătit, de fiecare dată, oameni credincioşi pentru ca lucrarea Sa să înainteze nestingherit. Şi azi, Dumnezeu are nevoie de „Ionatani” pentru a duce mai departe mesajul salvării.

Copleşitoare este cântarea de jale a lui David pentru prietenul său Ionatan: „Mă doare după tine, frate Ionatane! Tu erai plăcerea mea; dragostea ta pentru mine era minunată, mai presus de dragostea femeiască” (2 Samuel 1:26)

Ionatan a fost un model, un prototip al dragostei lui Dumnezeu. Iubirea lui a fost o exprimare a dăruirii, a colaborării, a ataşamentului, a perseverenţei. El a renunţat la tronul pământesc pentru a-l câştiga pe cel ceresc. El a înţeles planul lui Dumnezeu şi nu s-a opus; în loc să fie o piedică în calea proiectelor divine, şi-a conjugat viaţa cu istoria mântuirii, spre binele altora.

Şi astăzi Dumnezeu are nevoie de Ionatani – vrei să fii şi tu? Eu – da!

Viorel Unteșu, pastor, Conferința Oltenia