Devoțional zilnice

Iosif a ales ce era mai bine, Samson nu!

Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică. (Galateni 6:8)

Puţine ispite sunt mai periculoase şi fatale pentru tineri decât ispita senzualităţii şi, dacă i se cedează, nimic nu se va dovedi a fi mai categoric ruinător pentru suflet şi trup, pentru prezent şi veşnicie. Binele întregului lor viitor depinde de hotărârea unei clipe. Iosif, în mod liniştit, şi-a înălţat ochii spre cer pentru ajutor, şi-a lăsat haina în mâna ispititoarei şi, în timp ce ochii străluceau de hotărârea lui categorică, în locul unei pasiuni nesfinte, el a exclamat: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?” (Geneza 39:9). Biruinţa a fost câştigată; el a fugit de vraja păcatului şi este mântuit. (CBAZŞ, vol. 1, p. 1097)

Samson, în pericolul în care se afla, avea acelaşi izvor al puterii pe care l-a avut şi losif. El putea alege ce este drept sau ce este rău, după plăcerea sa. Dar, în loc să stea în tăria lui Dumnezeu, el a îngăduit ca pasiunile sălbatice ale naturii sale să domine. Puterea raţiunii a fost pervertită şi moralitatea, coruptă. Dumnezeu l-a chemat pe Samson la o poziţie de înaltă răspundere, la cinste şi la a fi de folos; dar el trebuia să înveţe mai întâi să se conducă pe sine, să înveţe, în primul rând, să asculte de Legea lui Dumnezeu (…). Samson, ispitit fiind (…), ispită pe care el a căutat-o, a scăpat frâiele pasiunii. Apoi a descoperit că, de fapt, calea pe care păşise se sfârşea în ruşine, dezastru şi moarte. Ce contrast faţă de istoria vieţii lui losif! (Signs of the Times, 13 octombrie 1881)

Printre cursele la care oricine este expus, toţi au nevoie de o apărare puternică şi vrednică de încredere, pe care să se sprijine. Scutul harului îi poate apăra pe toţi ca să nu fie cuceriţi de ispitele vrăjmaşului, deşi sunt înconjuraţi de cele mai corupte influenţe. Prin principii categorice, ferme şi o încredere nezdruncinată în Dumnezeu, virtuţile şi nobleţea caracterului lor pot străluci şi, cu toate că sunt înconjuraţi de rău, nicio pată nu trebuie să rămână pe virtutea şi pe integritatea lor. (Spiritual Gifts, vol. 3, p. 145-146)