Devoțional zilnice

Iosif din Arimateea

Şi L-a pus într-un mormânt nou, al lui însuşi, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la uşa mormântului și a plecat. (Matei 27:60)

Romanii obişnuiau să lase trupurile celor crucificaţi pe cruce ca să poată fi văzute de toţi cei care intrau în cetate. Crucificarea era o pedeapsă capitală ruşinoasă, care trebuia să fie o pildă pentru cei care se angajau în activităţi criminale.

Chiar dacă Domnul Isus era mort, ucenicii au căutat să-I facă o înmormântare onorabilă, dar nu ştiau cum să facă lucrul acesta. Aici a intervenit „un sfetnic al soborului, numit Iosif, om bun si evlavios” (Luca 23:50), care era din Arimateea, o cetate a iudeilor. Împreună cu Nicodim, era unul dintre membrii sinedriului care căuta să-L protejeze pe Isus de condamnările celorlalţi, dar în cele din urmă, ei L-au condamnat şi L-au dat să fie răstignit în absenţa lor.

„Delicat şi cu respect, ei luară cu propriile mâini trupul Domnului Isus de pe cruce. Lacrimile lor de simpatie curgeau şiroaie când priviră la trupul Lui zdrobit şi sfâşiat. Iosif avea un mormânt nou săpat într-o stâncă. El păstrase acest mormânt pentru el; dar era aproape de Golgota, şi acum el îl pregăti pentru Isus. Trupul, împreună cu mirodeniile aduse de Nicodim, a fost învelit cu grijă într-o pânză, şi Răscumpărătorul a fost dus la mormânt.” (Hristos, Lumina lumii, p. 672)

Acest Iosif, chiar dacă era bogat, a fost dispus să ofere probabil cel mai important lucru pe care îl avea la momentul acela, adică mormântul său, un mormânt pregătit pentru el, săpat în stâncă şi pus într-o grădină care era a lui. Nu se gândea Iosif atunci că Domnul Isus va învia doar peste două zile şi are să elibereze mormântul. Chiar dacă mormântul a fost dăruit pentru totdeauna, Isus avea să-l împrumute doar pentru o scurtă perioadă, eliberându-l şi dându-i-l înapoi lui Iosif.

Nu ştim dacă Iosif din Arimateea, la moartea lui, a fost înmormântat în acelaşi mormânt pe care l-a dăruit şi pe care l-a primit înapoi, dar ştim că Dumnezeu nu rămâne dator şi Iosif va primi mult mai mult când Domnul Isus va reveni.

Oare câţi dintre noi suntem dispuşi să-I oferim lui Isus din lucrurile pe care le avem şi despre care credem că sunt ale noastre? Nu pentru că Isus ar avea nevoie de ele, ci pentru a ne învăţa pe noi ce înseamnă să renunţăm la noi înşine şi să lepădăm totul pentru El. Dacă vom face aşa, atunci vom descoperi că lucrurile pe care le dăm de bunăvoie sunt de fapt primite înapoi într-o măsură mult mai bogată. Tot ce-I oferim lui Isus este o investiţie profitabilă pentru Împărăţia cerurilor.

Radu Istratii, pastor, Conferinţa Transilvania de Sud