Devoțional zilnice

Iubire veșnică

3

0

Dragostea nu va pieri niciodată. – 1 Corinteni 13:8

Numele industriaşului american Henry Ford (1863–1947) este asociat cu compania Ford Motor şi cu crearea liniei de asamblare tehnică a producţiei industriale în masă. Dar despre soţia lui, cea care l-a susţinut la nevoie timp de 59 de ani, nu se spun foarte multe lucruri.

Pe 11 aprilie 1888, Henry Ford s-a căsătorit cu Clara Jane Bryant şi cei doi au locuit la început pe terenul unei ferme care le fusese dat de tatăl lui Henry. În 1891, cei doi s-au mutat în Detroit, Michigan, unde Ford a început să lucreze ca inginer pentru Edison Illuminating Company. Cu un program flexibil, fiind chemat doar la nevoie, Ford a început lucrul la propria lui „cvadricicletă,” un vehicul cu patru roţi, autopropulsat, cu motor pe benzină. În primii ani, familia Ford a locuit în zece case închiriate diferite. Clara a crezut în soţul ei şi l-a susţinut chiar fără vreo dovadă concretă că invenţiile sale aveau să reuşească.

În cele din urmă, pe 4 iunie 1896, Ford şi-a testat cvadricicleta pe Grand River Avenue, din Detroit. James Bishop, asistentul-şef, mergea cu bicicleta înaintea lui pentru a-i anunţa pe toţi pietonii şi trăsurile care treceau că venea un automobil. În 1903 a fost înfiinţată Ford Motor Company şi în 1908 a fost lansat primul său model de succes, Ford Model T. Acesta era doar începutul unei afaceri foarte înfloritoare.

Henry Ford nu ar fi devenit niciodată ceea ce a devenit fără susţinerea iubitei lui soţii. Chiar el afirma: „Cel mai bun prieten al meu este cea care scoate ce este mai bun din mine.” În 1940, James Bone l-a întrebat pe Ford ce ar vrea să facă în „altă viaţă”. Fără să ezite, Ford a răspuns: „Singurul lucru de care aş vrea să fiu sigur este că aş avea aceeaşi soţie.” Henry şi Clara Ford nu doar că au ajutat la îmbunătăţirea industriei auto, dar au lăsat în urmă moştenirea unei căsnicii trainice.

Dragostea adevărată nu este un simţământ vulnerabil, care poate fi zdruncinat de circumstanţe împotrivitoare. Este un angajament necondiţionat exprimat foarte bine de Rut în faţa soacrei sale, Naomi: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu; unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu; unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!” (Rut 1:16-17). Fie ca această dragoste necondiţionată să unească şi căsniciile din biserica noastră.

3

0