Devoțional zilnice

Lecția de spaniolă (1)

Cuvântul pe care-l auziţi nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis. – loan 14:24

Am predat timp de mai bine de patruzeci de ani limba, literatura şi civilizaţie spaniolă. Deşi m-am născut în Statele Unite, spaniola a fost limba mea maternă. Apoi am intrat în clasa întâi într-o şcoală cu predare în limba engleză. Spaniola a rămas o limbă pe care am iubit-o şi am dezvoltat-o prin studiu şi prin vorbire alături de cealaltă limbă, engleza. Sunt ceea ce se numeşte o bilingvă autentică.

De-a lungul anilor, prin studiile şi călătoriile mele, am căutat metode din ce în ce mai eficiente de a transmite limba spaniolă elevilor mei, atât ca limbă maternă (am predat spaniolă vorbitorilor nativi timp de cinci ani în Puerto Rico), cât şi ca a doua limbă, vorbitorilor de limbă engleză. De-a lungul carierei mele de profesor, predarea unei limbi străine ca a doua limbă a trecut printr-o serie de teorii şi metodologii care promiteau elevilor noştri că vor putea folosi acea limbă imediat ce ieşeau de la cursuri. Când mi-am început cariera, eu, ca de altfel majoritatea colegilor mei, am moştenit metoda traducerilor, o reminiscenţă a metodei medieval-europene de învăţare a limbilor latină şi greacă: citeşti un pasaj şi-l traduci. Mai era apoi metoda audio, bazată pe teoria lui B. E. Skinner a răspunsului la stimul. Ideea era că, dacă repetai un cuvânt sau o expresie din limba-ţintă de suficiente ori, aveai să ieşi de la cursuri vorbind limba respectivă – lucru care nu se întâmpla niciodată.

Abia teoria lui Noam Chomsky, referitoare la gramatica universală, a fost cea care ne-a smuls din ghearele traducerilor gramaticale şi ale repetărilor nesfârşite. El a descoperit că toţi oamenii au creierele echipate cu capacitatea de a învăţa limbajul. Categoriile limbii erau deja în creier, aşteptând să fie umplute cu limba folosită în zona geografică a lumii în care s-a născut şi a crescut individul. Alte cercetări referitoare la creier i-au ajutat pe profesori şi pe cei care învăţau o a doua şi o a treia limbă. De atunci ştim că există două zone ale creierului care reţin toate limbile pe care cineva le învaţă până la vârsta de cinci ani. Acestea sunt limbile pe care le poţi vorbi fără a avea accentul afectat de altă limbă.

În vieţile noastre de creştini, să nu permitem metodologiilor vechi şi interferenţelor să ne împiedice să auzim şi să înţelegem limba pe care Dumnezeu o vorbeşte.

Lourdes Morales-Gudmundsson