Devoțional zilnice

Limită de viteză

„Dă-mi pricepere, ca să păzesc Legea Ta și s-o țin din toată inima mea!” Psalmul 119:34

În 1865 pe când America sfârșea războiul de independență, iar România implementa reformele lui Cuza de la 1864, pe 5 iulie, în Marea Britanie era impusă pentru prima oară în lume o limită de viteză și aceasta era de două mile pe oră, ceea ce în măsurători mai accesibile nouă ar însemna 3,21 km/h. Asta înseamnă un pic mai puțin decât mersul pe jos, care este standardizat la 5 km/h. Așadar de la început această regulă a fost făcută ca să fie încălcată. Este drept că cel mai rudimentar radar a început să fie folosit abia în 1920, deci deși era lege nimeni nu putea demonstra ce viteza au automobilele. În lipsa regulilor de circulație scrise, gurile rele povestesc că la scurt timp după ce a apărut al doilea automobil în Londra, cunoscută fiind dârzenia și încăpățânarea britanicilor, a avut loc și primul accident. Uimitor nu?

Cu toții întâlnim zilnic reguli care la prima vedere ni se par absurde, nefirești, inutile sau chiar de rea intenție. Cauza principală este probabil zelul păcătos al unora de a aplica regulile mai ales altora și de fiecare dată disproporționat.

Cu siguranță și azi vei întâlni reguli de acest fel. Poți alege să te revolți, dar tot va trebui să le respecți sau poți să le adopți ca o formă de protecție a ta. Fiecare lege se referă la două categorii: cei care o calcă și cei care o respectă. Pentru primii există pedepse iar pentru cei din urmă protecție. Nu există alt premiu pentru că respecți o lege decât propria ta securitate. Dar nu există pace mai adâncă decât a celui care păzește legile. El poate să doarmă liniștit indiferent de cât de mare este răutatea din jurul lui.

Hai să facem din ziua de azi un loc unde ne punem la adăpostul legii!

Ruben Atomei, Director Exploratori, Conferința Moldova