Mai întâi vor învia cei morți în Hristos

Devoțional zilnice 19 decembrie 2018

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogori din cer şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. (1 Tesaloniceni 4:16)

Dătătorul vieţii va chema la viaţă, la prima înviere, pe cei răscumpăraţi de El, iar până la ceasul acela triumfător, când ultima trâmbiţă va suna şi oştirea cea numeroasă va ieşi la o biruinţă veşnică, fiecare sfânt ce doarme va fi păstrat în siguranţă şi va fi păzit ca o bijuterie preţioasă, care este cunoscută pe nume de Dumnezeu. Prin puterea Mântuitorului, ce locuia în ei în timpul când au fost în viaţă, şi pentru că erau părtaşi naturii divine, ei sunt aduşi din moarte la viaţă. (Letter 65a, 1894)

„Vine ceasul”, a spus Domnul Hristos, „când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi din ele” (Ioan 5:28,29). Vocea aceasta va răsuna în toate locuinţele morţilor şi fiecare sfânt care doarme în Isus se va trezi şi îşi va părăsi închisoarea. Apoi, în virtutea caracterului pe care l-a primit prin neprihănirea lui Hristos, se va alătura adevăratei măreţii. (Review and Herald, 20 septembrie 1898)

Biruinţa sfinţilor adormiţi va fi glorioasă în dimineaţa învierii. (…) Dătătorul vieţii îi va încorona cu nemurire pe toţi aceia care vor ieşi din mormânt. (Youth’s Instructor, 11 august 1898)

Acolo stă oastea celor înviaţi. Ultimul lor gând a fost acela al morţii şi al chinurilor ei. Ultimele gânduri pe care ei le-au avut au fost cu privire la groapă şi mormânt, dar acum ei proclamă: „Unde-ţi este boldul, moarte? Unde-ţi este biruinţa, moarte?”. Ei stau în picioare în timp ce atingerea de-săvârşitoare a nemuririi este aşezată asupra lor, şi ei se înalţă să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. (…) De o parte şi de alta sunt coloane de îngeri. (…) Apoi corul îngeresc dă tonul cântecului de biruinţă şi îngerii, în două şiruri, preiau cântecele şi oştile celor răscumpăraţi se alătură, ca şi când ei ar cânta cântecul pe pământ, unde l-au şi cântat. O, ce muzică! Nu există nicio notă discordantă. Fiecare voce proclamă: „Vrednic este Mielul care a fost junghiat”; El„va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora” (lsaia 53:11). (Manuscript 18,1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro