Devoțional zilnic

Maria si Alexandru

Toată ziua a muncit la câmp. Spre seară nu-i venea să creadă – vor pleca acasă mai devreme ca de obicei. De ce? Nu-i spunea nimeni, ci doar chicoteau cu subînțeles. În acea seară urma ca Maria să se căsătorescă cu Alexandru.
Cine era Maria? Maria era o fată de 17 ani, rămasă orfană de tată de la 7 ani, și împreună cu un frate mai mare și o soră mai mică au dus greul alături de mama lor.

Dar cine era Alexandru? Alexandru era cel mai mic dintre cei trei frați, rămași și ei orfani de mamă din fragedă copilărie. Crescuse în familie bună. Mama lui vitregă i-a crescut pe toți cu mare dăruire, așa cum rar poți să vezi. Numai că Alexandru când se făcu fecior o luă pe căi rele. Adesea întârzia mult pe la cârciumă și se înhăita cu tinerii de seama lui la tot felul de lucruri care nu aduc cinste.

În timp ce părinții discutau despre căsătoria copiilor, Maria și Alexandru au apucat să vorbească de câteva ori, dar așa mai pe furiș. Nu era treaba lor chestia asta cu căsătoria. Lucruri dintr-astea le discutau cei mari!

Ce au vorbit? Păi, Alexandru îi spuse Mariei: „Eu nu sunt mulțumit de viața mea. Aș vrea să încep o viață nouă. Nu ai vrea să te botezi și tu cu mine și împreună să începem o viață nouă?”

Zis și făcut. Au fost botezați amândoi și totul părea decupat dintr-o poveste cu happy-end…până când, la trei săptămâni după botez, Alexandru trecu prin fața cârciumei, unde erau toți foștii lui tovarăși de pahar. Când îl văzură, începură a striga la el tot felul de glume și batjocuri: cum că s-ar fi ”măritat”, că-l conduce soția. Dar cea mai grea acuză pentru el fu aceea că el nu mai are curajul să golească un pahar.

Într-un moment neînțelept, Alexandru se întoarse, prinse paharul și îl sorbi dintr-o înghițitură spre a demonstra că are curaj. De-atunci și până în clipa morții, nu a mai avut nici puterea și nici curajul să se întoarcă la o viață mai bună.

Ce păcat că partea frumoasă a povestirii a ținut doar trei săptămâni. Oh, dacă ar fi avut curajul să rămână pe calea cea bună și să își aleagă prietenii cu înțelepciune.

„Nu vă înșelați! Tovărășiile rele strică obiceiurile bune” (1 Cor. 15, 33)

Ionel Indricău, Director Exploratori, Conferința Banat