Meditații de sezon

Devoțional zilnice 13 decembrie 2018

Seara vine plânsul, iar dimineaţa, veselia. – Psalmii 30:5

Într-un an, mai de mult, mi-am petrecut sărbătorile de iarnă acasă la sora mea, în California. Într-o dimineaţă, eram în sufragerie, uitându-mă la fotografiile expuse cu nepotul meu. Am observat că apărea la diferite vârste. În toate zâmbea, dar, pe măsură ce se adăugau anii, arăta un pic altfel. De la o fotografie la alta puteam observa schimbarea trăsăturilor. Sora mea are un singur copil, pe acest băiat, şi este preţios în ochii ei, ca şi în ai noştri, ai fraţilor ei. Îl iubim foarte mult şi, până acum, când a ajuns la maturitate, ne-am rugat pentru el de-a lungul dificultăţilor, greşelilor şi bucuriilor vieţii.

Continuând să mă uit la fotografii, am început să zâmbesc şi mi-au venit şi câteva gânduri în minte. Am privit înapoi la viaţa mea şi m-am văzut pe mine la diferite vârste şi etape, din copilărie până la maturitate. Am observat schimbările fizice, spirituale şi emoţionale. Trecând retrospectiv prin fiecare fază, m-au năpădit amintiri care m-au făcut să zâmbesc. Dar mi-am adus aminte şi de perioade dificile din viaţă. Uneori aveam impresia că vremurile grele le depăşesc pe cele bune, dar, deşi e posibil ca aşa să fi fost şi în realitate, tot mi-am putut aduce aminte de ocaziile de bucurie din fiecare etapă. Oricât de mici, bucurii au fost.

Privirea retrospectivă asupra vieţii noastre poate fi deprimantă, în funcţie de unghiul de vedere. Iar în acea zi, unghiul meu de vedere s-a schimbat.

Acum, privind înapoi la încercările şi greşelile vieţii, caut în acelaşi timp şi ocaziile de bucurie – şi întotdeauna le găsesc. Viaţa e grea. Asta e cert. Dar viaţa cu Isus înseamnă că, indiferent de dificultăţi, va exista întotdeauna bucurie. Iar acest lucru îmi dă speranţă.

Vremuri grele vor mai veni şi poate şi nişte greşeli pe care ulterior le voi regreta, dar Dumnezeu îmi va da şi situaţii fericite, care să îmi aducă aminte că, în această viaţă, există speranţă. Există ceva spre care să privesc, ceva care să mă ţină în mişcare.

Nu îmi dau seama tu în ce punct al vieţii te găseşti acum. Poate că te uiţi înapoi şi trăieşti sentimente de furie şi de tristeţe în privinţa trecutului tău. Te provoc astăzi să cauţi momentele de bucurie din trecutul tău. Când le vei găsi – şi sigur le vei găsi – laudă-L pe Dumnezeu că, indiferent cât de neagră e noaptea, El întotdeauna ne dă o lumină ca să ne deschidă calea.

Heather-Dawn Small

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro