Devoțional zilnice

Mefiboșet

David i-a zis: „Nu te teme, căci vreau să-ţi fac bine din pricina tatălui tău, Ionatan. Îţi voi da înapoi toate pământurile tatălui tău Saul şi vei mânca totdeauna la masa mea.” El s-a închinat şi a zis: „Cine este robul tău, ca să te uiţi la un câine mort ca mine?” (2 Samuel 9:7-8)

Participăm la o discuţie a împăratului cu un supus. Temerea lui Mefiboşet era îndreptăţită. Nimicirea rivalilor proveniţi din familia fostului împărat se impunea în orice nouă împărăţie. Cât timp trăia vreun moştenitor al lui Saul, tronul lui David ar fi fost în pericol.

Până atunci, lui Mefiboşet viaţa nu-i oferise prea mult bine, dar în mod neaşteptat a ajuns să se bucure de o bunătate asemănătoare cu a Domnului. „Vei mânca la masa mea” poate însemna că Mefiboşet urma să se bucure de cinste şi că avea să fie întreținut de către rege, fiind aşezat la nivel de egalitate cu fiii împăratului.

Mefiboşet a înţeles că viaţa lui se datora îndurării lui David, manifestate faţă de o persoană fără valoare. Un câine mort era aproape cel mai dezgustător lucru care se putea imagina. Totuşi, în Orient, o astfel de declaraţie era acceptată.

Trăsăturile de caracter care reprezintă lecţia noastră pentru astăzi sunt smerenia şi recunoştinţa sinceră. Învăţăm să primim îndurare de la oameni, dar mai ales de la Dumnezeu.

Se pare că noi, oamenii, suntem ai unui stăpânitor învins şi, astfel, am pierdut totul. Din cauza păcatului, ar fi trebuit să pierim dacă Împăratul universului, Tatăl nostru ceresc, nu L-ar fi trimis pe Domnul Isus să aşeze masa pentru noi.

Nu avem merite, nu putem contribui cu nimic, ne găsim în imposibilitatea de a fi de folos, şi totuşi salvarea vine prin invitaţia la masa regală, care ne aminteşte de generozitatea şi bunătatea divină.

Ce ne califică? Faptul că suntem de neam împărătesc, „o seminţie aleasă, un neam sfânt, un popor pe care Şi l-a câştigat ca să fie al LUI”.

Pentru astăzi, vă doresc să aveţi parte de bunătatea lui Dumnezeu, pentru că sunteţi fii şi fiice de împărat! Dar m-aş bucura să ne manifestăm smeriţi şi sincer recunoscători pentru fiecare ocazie în care am avut cinstea de a ne întâlni cu Mântuitorul şi cu Împăratul nostru la masă!

Viorel Răducan, președinte, Conferința Oltenia