Devoțional zilnice

Mica

Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul, dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla. (1 Împăraţi 22:8)

Într-o societate idolatră şi fără scrupule, în care compromisul era precum cancerul în metastază, exista un om căruia nu îi era frică să stea chiar şi singur de partea adevărului. Numele său era Mica, om incomod la curtea împărătească, un om care niciodată nu oferea sfat pe gustul celui păcătos. El ştia cine este şi pe cine reprezintă. Însuşi numele său, Micaiah, înseamnă „Cine este ca Yahwé?”. Întrebare mustrătoare ce răsuna ca un reproş în urechile curtenilor din Samaria, ce înlocuiseră închinarea dreaptă cu una păgână.

Mica era bine cunoscut de Ahab ca sfetnic nefavorabil, deoarece niciodată nu-i vorbise pe placul inimii sale. De fiecare dată când avea ceva de spus, îi înfrunta fără teamă pe împărat sau pe profeţii mincinoşi, fiindcă ştia cine l-a trimis şi câţi erau cei ce stăteau de partea adevărului. El văzuse tronul lui Yahwé şi oastea îngerească din jurul tronului: imagine paralelă cu cea a curţii din Samaria, amplificată însă de multe, multe ori. Curajul şi statornicia lui Mica se datorau încrederii nezdruncinate în Cel căruia îi purta Numele.

Dacă ştii cine este Domnul, „să nu-ţi fie niciodată teamă să stai de partea unei minorităţi care are dreptate, pentru că minoritatea care are dreptate va fi într-o bună zi majoritate. Să-ţi fie teamă întotdeauna să stai alături de majoritatea care nu are dreptate, deoarece majoritatea care nu are dreptate va fi într-o bună zi minoritate.” (William Jennings Bryan)

Nu uita că în Babilonul moral în care ne aflăm, „cea mai mare nevoie a lumii este nevoia de oameni, oameni care să nu se lase cumpăraţi sau vânduţi, oameni care în adâncul sufletului sunt sinceri şi cinstiţi, oameni cărora să nu le fie teamă să spună păcatului pe nume, oameni a căror conştiinţă să fie îndreptată spre datorie ca acul busolei, oameni care să stea de partea dreptăţii chiar dacă ar cădea cerul” (Educaţie, p. 57).

Eduart Tilihoi, pastor, Conferinţa Moldova