Momentul rochiei galbene

Devoțional zilnice 1 februarie 2019

Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. – Filipeni 4:6


 
De fiecare dată când văd o rochie galbenă din bumbac, îmi amintesc de acea dimineaţă mohorâtă de februarie când am trecut printr-o situaţie care avea să îmi schimbe viaţa şi să îmi consolideze încrederea în Dumnezeu.
Ea stătea pe trotuar, cu spatele la mine, partea de jos a rochiei galbene se legăna în briza uşoară. Nici măcar nu am văzut-o până când aproape am ajuns lângă ea. Am fost fermecată de nuanţa încântătoare de galben în acea zi mohorâtă, o zi plină cu distrugere de la uraganul care devastase totul recent. Când am ajuns unde era ea, mi-a zâmbit călduros. I-am apreciat minunata rochie galbenă. Acea întâlnire a fost începutul prieteniei mele cu Connie. Am stat de vorbă, apoi mi-a oferit un loc de muncă, un răspuns direct la rugăciunea înălţată cu doar două zile înainte. Ce mod prin care credinţa mi-a fost întărită!

Am fost uimită cât de repede a venit Dumnezeu în ajutorul meu din nou! El ştia că am o slujbă care nu îmi plăcea şi că trebuia să câştig mai mulţi bani pentru a îngriji de nevoile familiei. El ştia de asemenea că treceam printr-un divorţ dificil, eram într-o perioadă de tranziţie când mă mutam înapoi în casa părinţilor cu cei doi copii mici şi eram în pragul depresiei. Noul loc de muncă mi-a salvat viaţa. Mi-a dat un scop şi o oportunitate să învăţ şi să cresc.

Connie m-a învăţat tot ce ştia şi m-a ajutat să îmi găsesc puterea şi vocea ca femeie. Ştiu că Dumnezeu i-a spus să poarte acea rochie galbenă care îţi atrage privirea şi să stea pe acel trotuar ca să mă călăuzească să găsesc pacea – şi pe El.

Astăzi, Îi mulţumesc Domnului pentru intervenţia Lui în viaţa mea cu mulţi ani în urmă şi îl laud pentru că întotdeauna îmi călăuzeşte paşii, chiar şi atunci când am îndoieli. Zâmbesc când realizez că momentele simple sunt adesea folosite de El pentru a ne întări credinţa şi a ne ajuta să ne dăm seama că nu suntem singuri în această călătorie. Tot ce ne cere în schimb este să ne încredem în El.

Te rog astăzi să îţi cercetezi inima şi să găseşti „momentul rochiei galbene”. Mulţumeşte Domnului pentru el, apoi împărtăşeşte cu un prieten.
 


Simonette Appleton

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro