Devoțional zilnice

Mulțumim lui Dumnezeu pentru darul Său nespus de mare

Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare! (2 Corinteni 9:15)

Cât de teribil va fi raportul în faţa căruia va sta în ziua de pe urmă neamul omenesc, fiindcă marea majoritate a oamenilor au refuzat darul de nepreţuit, au respins cel mai bogat dar pe care Dumnezeu l-a putut revărsa asupra lumii! Prin acest dar inestimabil al lui Hristos ne vin toate binecuvântările. Viaţa, sănătatea, prietenii, raţiunea, fericirea le primim prin meritele lui Hristos. O, dacă tinerii şi bătrânii şi-ar da seama că toate ajung la ei în virtutea vieţii şi morţii lui Hristos şi dacă L-ar recunoaşte pe Dumnezeu ca stăpân!

Apostolul scria: „Voi nu sunteţi ai voştri.” Pe când noi ne aflam sub controlul unui stăpân crud, pe când prinţul întunericului stăpânea peste spiritul nostru, Domnul Isus Hristos a plătit cu sângele Său preţul răscumpărării noastre. (…) Adu-I slujire din inimă şi nu-L mai jefui pe Dumnezeu de ceea ce este al Lui! „Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). (…)

Prin Cuvântul Său sfânt, prin providenţa Sa şi prin soliile ce ţi-au fost trimise prin slujitorii Săi, Isus îţi spune zi de zi: „lată, Eu stau la uşă şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el şi el, cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Isus Şi-a dat viaţa preţioasă pentru tine, ca să poţi deveni părtaş la natura divină, după ce ai scăpat de stricăciunea care este în lume prin pofte. Atunci predă-te Lui, ca o dovadă a iubirii şi recunoştinţei tale. Dacă n-ar fi iubirea pe care ne-a arătat-o Hristos din abundenţă, noi ne-am afla astăzi într-o disperare totală, în beznă spirituală. Mulţumeşte-I zilnic lui Dumnezeu pentru că ni L-a dat pe Hristos! (Youth’s Instructor, 26 aprilie 1894)

Gândul că Hristos a murit spre a obţine pentru noi darul vieţii veşnice este suficient ca să scoată din inimile noastre cele mai sincere şi mai fierbinţi mulţumiri, iar de pe buzele noastre cele mai entuziaste laude. (Review and Herald, 20 septembrie 1881)