DEVOTIONAL EXPLO

Nu vom sluji niciunui chip cioplit

Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi sâ nu le slujeşti. (Exodul 20:4,5)

Creatorul nostru cere întreaga noastră devoţiune, supunerea, loialitatea noastră cea mai bună. Tot ce tinde să abată iubirea noastră de la Dumnezeu sau să se interpună slujirii datorate Lui devine un idol. Unele dintre pământurile oamenilor, casele şi mărfurile lor sunt idoli. Afacerile continuă să fie făcute cu zel şi energie, în timp ce slujirea lui Dumnezeu este considerată ca fiind secundară. Altarul familial este neglijat, rugăciunea în taină este uitată. Mulţi susţin că sunt corecţi cu aproapele lor şi se pare că au simţământul că, făcând astfel, rezolvă totul în privinţa datoriei lor. Dar nu este suficient să respecţi ultimele şase porunci ale Decalogului. Noi trebuie să-L iubim pe Domnul, Dumnezeul nostru, cu toată inima. Nimic altceva nu poate satisface cerinţele Legii lui Dumnezeu decât ascultarea de fiecare precept al ei.

Sunt mulţi aceia ale căror inimi au fost atât de împietrite de prosperitate, încât Îl uită pe Dumnezeu şi uită de nevoite aproapelui lor. Cei care mărturisesc a fi creştini se împodobesc cu bijuterii, lănţişoare, îmbrăcăminte costisitoare, în timp ce oamenii săraci ai lui Dumnezeu suferă pentru că nu au strictul necesar vieţii. Bărbaţi şi femei care pretind mântuirea prin sângele Mântuitorului risipesc mijloacele care le-au fost încredinţate pentru salvarea altor suflete şi apoi dau fără plăcere şi puţin pentru religie, în timp ce cheltuiesc cu mână largă dacă astfel vor primi cinste şi onoare. Aceştia sunt nişte închinători la idoli. (Signs of the Times, 26 ianuarie 1882) Tot ce îndepărtează mintea de la Dumnezeu ia forma unui idol şi aceasta este cauza pentru care există atât de puţină putere în biserica de astăzi. (Manuscript 2,1893)

Porunca a doua opreşte închinarea la adevăratul Dumnezeu prin chipuri şi asemănări. (…) Mintea, fiind îndepărtată de la perfecţiunea fără margini a lui Dumnezeu, va fi atrasă mai degrabă spre creatură decât spre Creator. (Patriarhi şi profeţi, p. 306)

Dumnezeu cercetează inima. El face deosebire între o slujire adevărată, din inimă, şi idolatrie. (Manuscript 126,1901)