Devoțional zilnice

O cultură a competiției

Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele şi mai-marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi să fie robul tuturor.” – Marcu 10:42-44

Vineri, 29 septembrie 1916, toate ziarele din Statele Unite anunţau că John D. Rockefeller (1839–1937) tocmai devenise primul miliardar din lume. La vârsta de 12 ani, el a economisit 50 de dolari, un început destul de umil. Dar fiind un vizionar, el a visat la o companie petrolieră structurată în toată ţara. Aşa că, în 1870 a înfiinţat prospera companie Standard Oil în Cleveland, Ohio, cea mai mare rafinărie petrolieră din lume. Pentru a scăpa de concurență, el a cumpărat alte câteva companii.

Succesul lui Rockefeller a fost o combinaţie între aptitudinile personale uimitoare şi strategiile agresive de afaceri/marketing. În contrast cu etica monastică medievală, care considera că legământul sărăciei era cea mai bună metodă de a-I fi pe plac lui Dumnezeu, Rockefeller era convins că el îi dădea slavă lui Dumnezeu prin averea sa. El a spus: „Dumnezeu mi-a dat bani.” Totuşi, cu cât se îmbogăţea mai mult, cu atât mai generos era. Unii chiar îl consideră ca fiind părintele filantropiei instituţionali-zate. Totuşi, el şi-a construit puternicul imperiu petrolier prin aşa-zisul „darvinism social”. Asta înseamnă că cei mai „puternici” oameni se vor înălţa în mod natural la suprafaţă în societate. Pentru el, „dezvoltarea unei afaceri mari este o chestiune doar de supravieţuire a celui mai puternic. Aceasta nu este o tendinţă spre rău într-o afacere. Este doar firescul legii naturii şi a legii lui Dumnezeu.” Dar pentru ca el să câştige, mulţi alţii au trebuit să piardă! Se pare că acesta a devenit modelul lumii în care trăim.

Dar ce legătură este între Împărăţia lui Dumnezeu şi cultura competiţiei? Ca cetăţeni ai împărăţiei, noi avem nevoie să promovăm cooperarea internă şi competiţia externă. Analogia lui Pavel despre trup (1 Cor. 12:12-31) sugerează că noi ar trebui să cooperăm unii cu alţii la construirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Analogia lui Pavel despre soldatul creştin (Efes. 6:10-20) ne încurajează să concurăm prin puterea lui Dumnezeu împotriva oştilor întunericului şi a acestei lumi păcătoase. Scopul nostru este să facem ca toţi oamenii să fie biruitori în Hristos!