Devoțional zilnice

Pârâu lângă izvor de viață!

El a plecat si a facut dupa cuvântul Domnului. s-a dus Si s-a asezat lânga pârâul Cherit, care este în fata Iordanului. Corbii îi aduceau pâine si carne dimineata si pâine si carne seara si bea apa din pârâu. Dar dupa câtava vreme pârâtul a secat, caci nu cazuse ploaie în tara. 1 Regi 17:5-7

O lectie pe care nu se poate sa nu o fi invatat deja este ingrijorarea. Chiar si atunci cand totul este bine, ingrijorarea nu te lasa sa te bucuri. Cu atat mai mult atunci cand parca fiecare umbra ascunde ceva de care sa te temi. Astazi, cateva versete de pe paginile Scripturii m-au facut sa ma gandesc la Ilie. Parca il vad iesind din cortul lui privind ingrijorat paraul Cherit. Sosise ziua in care apa nu mai izvorul secase, iar caldura acelor zile toride au facut ca paraul sa devina o dara ne nisip si pietris. Parca il vad pe Ilie, aproape gata sa se roage pentru ploaie…

1. Paraul seaca. Cei care au trecut prin experiente neplacute ale vietii stiu asta. Pana mai ieri, aveai prieteni, te bucurai de viata… iar azi ești mai singur ca niciodată. Pana mai ieri, si cei din jur te considerau binecuvantat, iar azi…

2. A uitat Tatal meu despre mine? Daca l-ai cunoscut pe Dumnezeu, aceasta este deseori intrebarea care apare dupa ce paraul seaca. Sunt clipele acelea în care datorita lacrimilor fizice sau sufletesti, vederea se incetoseaza, gandirea devine neclara, si chiar privind in sus nu-L mai vezi pe Dumnezeu. Te rogi, astepti si nu primesti nici un raspuns.

3. S-a terminat… episodul. Mai mare decat ziua sau necazul omului este planul lui Dumnezeu. Pentru El paraul secat nu inseamna incheierea lucrarii, ci ridicarea ei la un nivel mai inalt sau poate mai profund. Si nu vei gasii linistea si pacea decat daca iti vei aduce aminte ca Dumnezeu conduce. El este Domn peste toate si a tot. Nu s-a terminat decat episodul. Ca om noi spunem ca odata ce a crescut un curcubete, acesta n-are voie sa se usuce. Paraul n-are voie sa sece. Dar seacă, iar noi ne simtim abandonati.

4. Dar nu uita. In pustie, in arsita zilie, in mijlocul furtunii, in cele mai grele clipe, si atunci cand esti cel mai singur printre oameni, Dumnezeu nu te-a parasit, ci iti este cel mai de aproape. Si nu experientele altora te vor ajuta sa vezi aceasta. Ci amintirile trecutului tau. Adu-ti aminte! Au mai fost ocazii care pareau de netrecut… si ai avut izbanda. Ai trecut la bratul Sau!

Parca il vad pe Ilie… si parca il aud pe Dumnezeu.

“Nu mai sta aici Ilie. Am nevoie sa ma reprezinti în Sarepta!”

Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România