Devoțional zilnice

Preaiubitul din Cântarea Cântărilor

8

0

Preaiubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El își paște turma între crini. (Cântarea cântărilor 2:16)

Cântarea cântărilor, pe care împăratul Solomon a scris-o în termeni orientali de dragul primei sale soții, fiica faraonului, care i-a fost singura soție timp de douăzeci de ani, este un emoționant și fermecător simbol al nunții dintre Mirele ceresc și mireasa Lui – biserica aleasă de pe pământ. Iudeii o cântau în fiecare an, în ziua a opta a sărbătorii Paștelui.

Cuvintele prin care i se adresează – „fată de domn” (7:1) – ne transportă permanent cu gândul la preaiubitul Domn Isus și sunt ecoul dragostei noastre fierbinți pentru El. O, cât de încântător este caracterul Tău, Mântuitor iubit, „deosebindu-Te dintre zece mii”, cu „toată ființa Ta plină de farmec!” (5:10,16; Psalmii 45:2) Cât de mult Te dorești oglindit fidel în noi! „Numele Tău este ca o mireasmă vărsată” (1:3). Tu umpli zilnic cupele inimilor noastre cu parfumul dragostei Tale. „Scumpul meu” (5:16) Domn, „Te iubesc din toată inima” (Psalmii 18:1), căci Tu m-ai răscumpărat cu prețul vieții Tale și inima mea Îți este închinată Ție pentru veșnicie.

Sunt încântată, Mire scump, de apelativele Tale alese, prin care ne onorezi pe noi, biserica-mireasă: „scumpa mea” (1:9); „neprihănita mea” (6:9); „un crin în mijlocul spinilor” (2:2); „porumbiță” (2:14 – ceea ce denotă că Tu ești Porumbelul păcii); „frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor” (6:10). O, cât de mult speri ca aceste calități, simbolul bisericii triumfătoare, să le descoperi și în mine!

În curând, Te voi vedea aievea, când vei veni să-Ți iei mireasa acasă, pentru o sfântă și eternă unire cu biserica Ta răscumpărată. Te-am pus „ca o pecete pe inima mea” (8:6) și tânjesc de dor să fiu și eu la nunta cea mare din Împărăția Ta. Tu, iubite cititor al acestei scrisori de dragoste, dorești la fel?

Vorbele de farmec pline-n inimă îmi clocotesc
Pentru Cel ce-i Preaiubitul Domn și Împărat ceresc.
Tu, cel mai frumos, mai nobil dintre oameni, plin de har,
Eşti Izvorul mântuirii, dragoste fără hotar.
Floarea mea de colţ eşti, Doamne, sus, pe muntele Sion.
Peste univers eşti Rege şi pe-al vieţii mele tron.
Azi, cu ramuri de lumină şi-ale dragostei petale,
Pregătesc în biruinţă calea revenirii Tale.

Magdalena Toma, Arad

8

0