Devoțional zilnice

Puțin devine mult

El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti, i-a împărţit la toţi. – Marcu 6:41

Astăzi la noi ninge. Zăpada moale şi albă arată minunat în curtea mea, acoperind mobila, pământul şi plantele care hibernează în acest anotimp. Este uimitor să văd această minune a iernii cu ochii mei. De pe veranda mea, văd foarte bine lucrarea mâinilor lui Dumnezeu în natură. Este minunat să contempli această privelişte dîntr-un loc călduros. Dar în lumea aceasta sunt mulţi care nu au parte de acest lux. Poate că locuiesc sub un pod sau poate că intră într-un mail sau într-un magazin pentru a se încălzi cât pot de mult până să înfrunte din nou frigul. Ce aşteaptă Dumnezeu să facem cu privire la atâţia oameni care nu au un adăpost deasupra capului?

Cu această întrebare s-au confruntat şi ucenicii când s-au văzut nevoiţi să hrănească cinci mii de bărbaţi, plus femei şi copii. În loc să-i trimită pe oameni acasă, Isus le-a poruncit ucenicilor să-i hrănească. Cu ce? Cu cinci pâini de orz şi doi peşti? Da, cu cinci pâini de orz şi cu doi peşti – şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl. Aşadar, ucenicii au luat ce aveau, Isus L-a rugat pe Dumnezeu să binecuvânteze mâncarea aceea, şi toţi au fost hrăniţi.

În Faptele capitolul 2, oamenii s-au confruntat cu o provocare asemănătoare. Cuvântul spune că toţi aveau lucrurile la comun şi îşi vindeau posesiunile pentru ca nimănui să nu-i lipsească nimic. Şi ei luau ce aveau, iar Dumnezeu binecuvânta, astfel încât să se aibă grijă de toţi. Ştiu că Dumnezeu spune că vor fi întotdeauna săraci, dar de multe ori acest lucru este folosit ca o scuză pentru a nu face nimic pentru ceilalţi (Marcu 14:7). În calitate de creştini, avem responsabilitatea de a ne purta unii altora poverile şi de a împlini legea (Galateni 6:2). Asta înseamnă mult mai mult decât a da unui cerşetor un leu la semafor.

Când mă gândesc la aceste adevăruri, II rog pe Dumnezeu să-mi arate moduri prin care să pot face mai mult pentru cei în nevoie, atât pentru cei fără locuinţă, cât şi pentru cei care nu cunosc Cuvântul lui Dumnezeu.

Tată, ajută-ne să simţim poverile celor din jurul nostru şi să oferim ce avem. Ştim că Tu vei înmulţi ce vom oferi noi pentru a veni în întâmpinarea nevoilor copiilor Tăi care se află sub poduri, în închisori şi în comunităţile noastre. Ajutându-i, le arătăm dragostea Ta şi-i invităm să devină moştenitori împreună cu noi. Iţi mulţumim pentru că puţin devine mult atunci când folosim ce avem pentru a-i ajuta pe ceilalţi şi pentru a-i câştiga pentru Tine.

Shirley P. Scott