Studiu majori

Răspândirea Evangheliei

Triumful asupra lui Ştefan a declanşat o persecuţie de proporţii împotriva credincioşilor din Ierusalim, fără îndoială, la instigarea aceluiaşi grup de duşmani. Liderul grupului era Saul, care i-a produs bisericii nu puţine pagube (Faptele 8:3; 26:10). Persecuţia a avut totuşi o consecinţă surprinzătoare: credincioşii s-au răspândit pe teritoriul Iudeei şi Samariei şi au vestit Evanghelia. Aşa au împlinit porunca de a da mărturie în aceste zone (Faptele 1:8).

7. Citeşte Faptele 8:4-25. Ce învăţături sunt date în acest pasaj?

Faptele 8:4-25
4. Cei ce se împrăştiaseră mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul.
5. Filip s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos.
6. Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea.
7. Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi.
8. Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta.
9. În cetate era un om, numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea şi punea în uimire pe poporul Samariei.
10. Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte „mare”.”
11. Îl ascultau cu luare aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui.
12. Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi cât şi femei.
13. Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.
14. Apostolii care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan.
15. Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să primească Duhul Sfânt.
16. Căci nu Se coborâse încă peste niciunul din ei, ci fuseseră numai botezaţi în Numele Domnului Isus.
17. Atunci Petru şi Ioan au pus mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt.
18. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani
19. şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.”
20. Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!
21. Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu.
22. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă;
23. căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”
24. Simon a răspuns: „Rugaţi-vă voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis.”
25. După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate de ale samaritenilor. 

Samaritenii erau doar pe jumătate israeliţi, chiar şi din punct de vedere religios. Ei erau monoteişti, acceptau primele cinci cărţi ale lui Moise (Pentateuhul), practicau circumcizia şi Îl aşteptau pe Mesia. În opinia evreilor însă, religia samaritenilor era coruptă şi de aceea ei nu se bucurau de binecuvântările legământului cu Israel.

Convertirea samaritenilor a luat prin surprindere biserica din Ierusalim şi i-a determinat pe apostoli să-i trimită la ei pe Petru şi pe Ioan ca să evalueze situaţia. Dumnezeu Şi-a revărsat Duhul peste ei abia la sosirea acestora (vers. 14-17) probabil pentru a-i convinge că samaritenii trebuiau acceptaţi în biserică (vezi Faptele 11:1-18). Însă Evanghelia nu s-a oprit aici. În Faptele 8:26-29, este relatat episodul cu Filip şi etiopianul, un famen care, în urma studiului Bibliei, a cerut să fie botezat. „S-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen” (vers. 38).

Mai întâi samaritenii, apoi etiopianul, un străin care venise la Ierusalim ca să se închine şi care acum se întorcea acasă! Evanghelia traversa graniţele Israelului şi se răspândea în lume, aşa cum fusese prevestit. Curând după aceea credincioşii evrei aveau să călătorească în toată lumea cunoscută şi să propovăduiască marea veste a morţii lui Isus, care a plătit pedeapsa pentru păcatele tuturor şi care le oferă tuturor speranţa mântuirii.

Petru i-a spus lui Simon că era „plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii” (Faptele 8:23). Care era soluţia pentru starea lui (şi pentru starea oricărui păcătos)?

Post-ul Răspândirea Evangheliei apare prima dată în Studiu Biblic.