Reuniunea

Devoțional zilnice 24 septembrie 2018

Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. – 1 Tesaloniceni 4:16,17

Nu cu mult timp în urmă am ajutat la organizarea unei reuniuni la patruzeci de ani de la terminarea liceului. A fost minunat să ne întâlnim după atâta timp. În mod special, mi s-a părut fascinant să am ocazia de a învăţa ceva din experienţele de viaţă ale foştilor mei colegi de clasă – cariera şi interesele pe care le-au urmat, familiile pe care le formaseră şi realizările lor.

Discuţiile au continuat mult timp după ce grupul nostru ar fi trebuit să părăsească sala în care ne-am reunit, deoarece nimeni nu a venit să ne grăbească. Când sala s-a închis, unii dintre noi ne-am mutat în foaierul unui hotel din apropiere, unde erau cazaţi o parte din membrii grupului nostru. Am mai discutat vreo două ore; apoi, parcă mult prea devreme, a venit timpul să ne despărţim din nou. Din nefericire, la câteva săptămâni de la reuniunea noastră, am primit vestea că unul dintre colegii noştri, care participase la reuniune, s-a prăbuşit şi a murit. O reamintire crudă a fragilităţii vieţii pe acest pământ.

Anumite despărţiri sunt predictibile, deşi nu mai puţin dezagreabile. De curând, părinţii mei au primit vizita unor prieteni vechi, care se mutaseră în Statele Unite cu mulţi ani în urmă, dar cu care păstraseră legătura în tot acest timp. Deşi erau acum în vârstă de optzeci de ani, aceştia călătoriseră cu avionul tocmai până în Sydney, conştienţi de faptul că aceasta ar putea să fie ultima ocazie de a se întâlni cu familia şi cu prietenii din Australia. De fapt, cuvintele pe care le-au rostit la plecare au fost: „Ne vedem în ceruri.”

Ce binecuvântare este să ştim că Isus pregăteşte cea mai mare reuniune care a fost organizată vreodată – una la care suntem cu toţii invitaţi. O reuniune după care nu va mai trebui să ne despărţim de cei dragi. O întâlnire în care îl vom vedea pe Mântuitorul faţă către faţă şi vom înţelege în sfârşit pe deplin călătoria vieţii noastre şi vom vedea cum s-au împlinit planurile lui Dumnezeu pentru noi.

Cu siguranţă vreau să fiu acolo. Sper că şi tu vei accepta invitaţia!

Jennifer M. Baldwin

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro