Devoțional zilnice

Rugăciunea din supermarket

Care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în necaz. – 2 Corinteni 1:4

Momentul meu preferat pentru a face cumpărături este după-amiaza devreme, când în supermarket este linişte. Într-o zi, când mă aflam în zona cu alimente congelate şi-mi verificam lista de cumpărături, cineva a venit de după colţ şi s-a ciocnit cu căruciorul de căruciorul meu. M-am uitat să văd ce se întâmplă şi am văzut o tânără tristă, care a început să-şi ceară scuze. M-a întrebat dacă mă rănisem, iar eu am asigurat-o că eram bine şi am întrebat-o dacă ea era bine. Ea mi-a spus atunci în şoaptă: „Nu am o zi bună. Lucrurile nu-mi merg prea bine.” Apoi a continuat şi mi-a spus că îşi pierduse mama cu câteva luni în urmă şi că în unele zile îi era foarte greu. „Sunt zile în care îmi este bine, dar sunt şi zile în care durerea este insuportabilă.” Ochii i s-au umplut de lacrimi când i-am spus că îmi pare rău pentru ea. Ea a continuat: „Fraţii mei nu îmi înţeleg sentimentele şi-mi spun să depăşesc momentul.”

I-am spus blând: „înţeleg prin ce treci.” I-am explicat că şi eu îmi pierdusem mama cu ceva timp în urmă şi că ştiam cât de imprevizibile puteau fi sentimentele în acest caz. A răsuflat uşurată că cineva înţelegea prin ce trecea.

Apoi am simţit îndemnul de a-i spune despre altă Persoană care înţelege toate lucrurile prin care trecem şi am întrebat dacă îi pot vorbi despre acest lucru. Ea a fost de acord şi i-am împărtăşit pe scurt nişte gânduri despre Isus şi despre cât de mult ne iubeşte. Apoi, aşa cum stăteam acolo, în supermarket (din fericire era încă linişte), m-am rugat pentru liniştea ei. Ea mi-a mulţumit pentru înţelegere şi pentru intervenţie şi mi-a spus că se simţea mult mai bine. Ne-am urat o după-amiază bună şi ne-am continuat cumpărăturile.

Ea şi-a terminat cumpărăturile şi a părăsit supermarketul înaintea mea, dar când am ieşit şi eu din supermarket, am văzut-o stând în maşina ei. M-a strigat şi m-a întrebat dacă mă putea duce acasă. Pentru că stăteam foarte aproape de supermarket, ea ar fi trebuit să ocolească cu maşina pentru a mă duce acasă. Aşa că i-am mulţumit şi i-am spus că voi merge pe jos.

În ziua aceea m-am gândit la oamenii care trec pe lângă noi şi care suferă. M-am rugat: Doamne, ajută-mă să intru în legătură cu unii dintre ei, pentru a le împărtăşi dragostea Ta şi pentru a fi o binecuvântare pentru ei. Vreţi să faceţi şi dumneavoastră la fel?

Maureen O. Burke