Devoțional zilnice

Să nu ne lăudăm cu talentele și cu influența noastră

Dacă vorbeşte cineva, să vorbească cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, sâ slujească după puterea pe care i-o dă Dumnezeu, pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, ale căruia sunt slava şi puterea în vecii vecilor! (1 Petru 4:11)

Hristos este Modelul nostru şi cei care-L urmează pe Hristos nu vor umbla în întuneric, căci nu vor căuta propria plăcere. Slava lui Dumnezeu va fi ţinta continuă a vieţii lor. (…) Dar cât de mulţi dintre aceia cărora li s-au încredinţat talanţii mijloacelor şi influenţei au pierdut din vedere Modelul şi au urmat standardul lumii! (…) Bărbaţii şi femeile care au fost binecuvântaţi cu belşug de bani, cu case şi pământ îşi cresc în general copiii pentru o viaţă de lenevie şi satisfaceri egoiste. Astfel ajung nefolositori pentru viaţa aceasta şi nepotriviţi pentru viaţa veşnică viitoare. (…) Tinerii de astăzi sunt educaţi să creadă că banii îl fac pe om. (Youth’s Instructor, 18 octombrie 1894)

Puterea noastră nu stă în talanţii educaţiei sau ai mijloacelor, nici în popularitatea noastră, ci în sacrificiul de sine, în ascultarea de bunăvoie de Isus Hristos. Aceia care îi supun Lui totul într-adevăr vor purta cu ei o influenţă puternică şi îi vor purta şi pe alţii cu ei, pentru că umblă în lumină. Puterea creierului va fi ineficientă, puterea portofelului va fi de mică valoare înaintea lui Dumnezeu, dar puterea inimii, evlavia deplină şi credincioşia plină de smerenie vor avea o influenţă puternică, irezistibilă. (Youth’s Instructor, 6 septembrie 1894)

Să nu ne consacrăm oare lui Dumnezeu fără rezerve? Hristos, împăratul slavei, S-a dat pe Sine ca răscumpărare pentru noi. Putem noi oare să-l refuzăm ceva? Vom considera noi oare că eul nostru sărman şi nevrednic este prea preţios, timpul sau averea noastră, prea de valoare pentru a I le da lui Isus? Nu, nu! Cel mai profund omagiu al inimilor noastre, cea mai iscusită slujire a mâinilor noastre, talanţii priceperii şi mijloacelor – toate nu sunt decât un dar prea sărac pentru Acela care S-a jertfit şi care a „răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele (Său), oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam” (Apocalipsa 5:9). (Review and Herald, 15 martie 1887)