Să rămânem în dragostea Lui

Devoțional zilnice 19 octombrie 2018

Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău, şi li-L voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei şi Eu să fiu în ei. (Ioan 17:26)

Autocompătimirea îţi face rău; eşti prea îngăduitor cu tine însuţi; ai simţământul că nu eşti apreciat aşa cum ar trebui să fii, că lucrarea ta este prea grea şi că cele mai bune eforturi ale tale nu sunt apreciate. Aceste simţăminte ale tale sunt rezultatul unei boli spirituale ce poate fi vindecată numai prin credinţa în Isus Hristos. Ispita te prinde atunci când eşti obosit sau nedumerit, dar când apare primul simptom şi vrăjmaşul se luptă să te facă să bombăni şi să murmuri, priveşte la Isus, încrede-te în Mântuitorul tău. Acesta este unicul tratament pentru această boală spirituală. (…) Dacă îngădui minţii tale să se ocupe cu aceste lucruri, vrăjmaşul va vedea că eşti ocupat. El pune înaintea ochilor tăi ochelarii lui, care măresc, şi atunci micile dealuri de greutăţi sunt făcute să apară ca nişte munţi. (…) Ai nevoie să înţelegi cum să te încrezi în Dumnezeu. Este privilegiul tău acela de a avea o inimă înţeleaptă, modelată de Duhul Sfânt; şi aceasta este temelia oricărei adevărate fericiri. (…)

Dumnezeu doreşte să te încrezi în iubirea Lui, să-ţi păzeşti continuu sufletul curat, încuind poarta gândurilor tale, astfel încât să nu le scapi de sub control; căci atunci când îi îngădui minţii să se ocupe cu aceste gânduri de autocompătimire, vrăjmaşul intră pentru a sugera cele mai răutăcioase şi iraţionale gânduri cu privire la aceia care îţi fac bine şi numai bine. (…)

Ascultă de Isus, urmează sfatul Său şi nu te vei înstrăina de Sfătuitorul înţelept şi puternic, de singura şi adevărata Călăuză, Singurul care poate să-ţi dea pace, fericire şi bucurie deplină. (…) Orice ar gândi ceilalţi despre tine sau orice vei face, nimic nu trebuie să tulbure unitatea ta cu Hristos, comuniunea cu Duhul Sfânt. Să ştii că, în afară de Hristos, nu poţi găsi nicăieri în altă parte odihnă. (Letter 10, 1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro