Devoțional zilnice

Sentimentul pericolului

lată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Matei 28:20

Am întâmpinat câteva dificultăţi la serviciu. Lucrând ca manager şi fiind mai tânără decât majoritatea subalternilor mei, m-am confruntat cu o serie de provocări. Dar am observat că se contura un tipar. Ele surveneau după perioadele de înviorare spirituală din viaţa mea. Prima provocare a apărut imediat după Sabatul când din biserica noastră din Kingston, Jamaica, a fost transmis prin satelit programul evanghelistic „Pentecost and More”. Am fost extraordinar de fericită să particip la botezul care a încununat evenimentul şi care a fost transmis în toată lumea prin satelit.

După trei zile, a apărut o complicaţie la serviciu. După o lună – în urma unui alt weekend încărcat de binecuvântări spirituale pe care l-am petrecut împreună cu femeile din biserica mea – problema a reapărut. Situaţia a ajuns critică după o activitate de post şi rugăciune pentru femei pe care am primit îndemnul s-o organizez, în zilele acelea, Duhul Sfânt S-a manifestat prin cuvintele şi slujirea coordonatoarei departamentului Misiunea Femeii. Lanţurile care ne ţineau încătuşate s-au rupt şi sufletele au fost eliberate.

În săptămâna care a urmat, la serviciu „s-a dezlănţuit iadul”, cum se spune. La fel ca Ilie, am intrat într-o stare de panică, depresie, anxietate şi îmi venea să fug. Nu ştiam unde să mă ascund. Îmi era teamă c-o să fiu ucisă. Începând de vineri seara următoare, m-am rugat tot weekendul, până când am leşinat duminică seara. Luni, m-am întors la serviciu. O angajată a venit la mine şi mi-a ordonat:

– Du-te şi mută-ţi maşina!

Mi-a mai poruncit să plec de la serviciu la altă oră. În seara aceea, m-a cuprins o frică de nedescris. M-am zbuciumat aproape toată noaptea şi orice sunet auzeam îl luam drept semn al morţii mele iminente. M-am rugat până am adormit.

A doua zi de dimineaţă, am simţit că m-am trezit la o viaţă nouă. Chiar m-am întrebat dacă nu cumva înviasem! I-am mulţumit lui Dumnezeu pentru îndurarea Lui. Apoi, m-a sunat coordonatoarea departamentului Misiunea Femeii. Mi-a spus că a simţit că eram în pericol şi că se rugase pentru mine.

– Te sun, mi-a spus ea, ca să te anunţ că s-a terminat. Dumnezeu a triumfat! Am rămas fără grai, fiindcă nu-i povestisem nici ei şi nimănui altcuiva prin ce treceam la locul de muncă.

Ştiu că Dumnezeu ne conduce si că nicio armă nu are șanse să ne doboare. Când suntem în Hristos, noi suntem mai mult decât biruitoare (Isaia 54:17; Romani 8:37)!

Keisha D. Sterling