Devoțional zilnice

Sfinți în toată purtarea voastră

Ci, după cum Cel ce v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi in toată purtarea voastră. (1 Petru 1:15)

Acolo unde inima este curăţită şi purificată, adusă într-o stare potrivită pentru ca Duhul Sfânt să locuiască în ea, limba va fi sfinţită pentru slava lui Dumnezeu. Voi puteţi să vă înconjuraţi sufletele cu o atmosferă care să fie ca o adiere din Edenul ceresc. Deschideţi-vă inima pentru Domnul Isus! Păziţi-vă limba! Nu o lăsaţi să alerge la voia întâmplării, în glume şi cuvinte de batjocură. Acestea sunt semne că inima are nevoie să fie curăţită de stricăciunea ei. (…)

Cuvintele noastre arată starea inimii, iar, fie că oamenii vorbesc mai mult sau mai puţin, cuvintele lor exprimă felul în care gândesc. Caracterul unui om poate să fie apreciat în mod just după felul în care vorbeşte sau după cuvintele lui. Cuvintele sănătoase, pline de încredere, au un sunet drept, plăcut în ele.

Educaţi-vă pentru a avea o înfăţişare plăcută şi a aduce tot farmecul şi muzicalitatea posibilă în vocea voastră.

Vocea şi limba sunt daruri de la Dumnezeu şi, dacă sunt folosite cum trebuie, ele sunt o putere pentru Dumnezeu. Cuvintele înseamnă foarte mult. Ele pot să exprime iubire, devoţiune, laudă, ca o muzică pentru Dumnezeu, sau ură şi răzbunare. Cuvintele descoperă sentimentele inimii. Ele pot fi un miros de la viaţă spre viaţă sau de la moarte spre moarte. Limba este o lume de binecuvântări sau o lume de nelegiuire.

Unii sunt văzuţi ieşind din comuniunea lor zilnică cu Dumnezeu îmbrăcaţi cu blândeţea Domnului Hristos. Cuvintele lor nu sunt ca o grindină pustiitoare, care sfărâmă totul înaintea ei, ci, de pe buzele lor, ies cuvinte plăcute, dulci. Ei seamănă seminţele iubirii şi ale bunătăţii de-a lungul căii lor şi toate acestea fără să-şi dea seama, pentru că Hristos trăieşte in inima lor. Influenţa lor este simţită mai mult decât este văzută. (CBAZŞ, vol. 3, p. 1159)

Din inimile şi de pe buzele care au fost sfinţite vor ieşi cuvinte amabile, binevoitoare şi pline de compasiune. (Letter 15,1892)